Poem de dimineață

el

de Marian Hotca

sunt doar o existență abandonată
într-un cuvânt
în colțul unei dimineți nemaivăzute
fiecare gând încleștat
îmi strică echilibrul
și mă întreb de ce numai mie mi se dă
apă murdară
să-mi spăl aripile arse
în gropile din asflat

apoi îmi dau seama 
că unele ploi vin dinăuntrul pietrelor
iar acelea sunt doar pentru mine
să mă cutremur
de pulberea izgonită de sub
gheara văzduhului

deși toate rămân în cercul suspect
același trecut arid
îmi topește neistovita zbatere
pe uscat
pierdut în plânsul celui dintâi cuvânt
voi îmbrățișa în goană
tot ce a mai rămas
din depărtarea flămândă - 
din câți suntem astăzi prezenți 
tot va ajunge ceva și pentru mine
să mai îmbrățișez 
Imagine de Jörg Peter de la Pixabay 
Poem din volumul «Scara de lumină».
Volumul «Poemele copilăriei» poate fi descărcat de aici, pentru că există acordul autorului.

2 Comentarios Agrega el tuyo

  1. Superb poem, multumiri autorului,
    multumiri pentru postare draga Manuela !

    Le gusta a 1 persona

    1. inaloveworld dice:

      Cu mult drag, Daniela! ❤ 🔆 🌈

      Le gusta a 1 persona

Deja una respuesta

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Salir /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Salir /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Salir /  Cambiar )

Conectando a %s