de Aura Popa
Am să te iubesc fără de vreme, în târziu, în astăzi, în devreme, în acum… Pe muchii de trăire totdeauna îmi vei fi iubire, totdeauna îmi vei fi poveste, totdeauna-n mine da-vei peste, crește-vei ca iarba pe-o câmpie ce îmbracă-a primăverii ie, crește-vei ca liniștea-ntr-un burg ce-l împachetează pe amurg… Am să te iubesc și din tăcere și de dincolo de mângâiere, și de dincolo de zbor rostit în lumină… Până la sfârșit… 16.05.2019

https://aurapopablog.wordpress.com/
Volume publicate:




