de Marian Hotca
am respirat depărtarea orizont cu orizont și culorile atât de vii au început să tremure în adâncul ochiului alerg în lumină rătăcitor ca primul cuvânt în misterul acesta ce curge ca o dimineață neodihnită singurătatea îmi pipăie nedospitul gând și-o geană de lumină (sau poate însăși lumina) a început să plângă sângerând
Volume publicate:
de Marian Hotca
Furnicuţa roşioară Nu mai duce grâu-n sac, Are viaţa mai uşoară Că şi-a cumpărat rucsac. Sprintenă ea trece valea Cu rucsacul mare-n spate, I s-a uşurat şi calea Cu un ceas şi jumătate. Repede macină grâul La a noastră moară-n sat, Parcă-n zbor ea trece râul Cu făina din rucsac. Acum tare bucuroasă Şi-ncărcată cu făină, Mi se-ntoarce către casă Furnicuţa gospodină. Ea, ajunsă-n muşuroi, La micuţii ei copii, Frământă acum în toi Şi plăcinte, şi lipii. Dacă şi tu eşti furnică Şi nu te-ai modernizat, Îţi mai spun la o adică: Ia-ţi rucsacul de cărat!
Poem apărut în volumul «Poemele copilăriei». Volumul poate fi descărcat gratis de aici, pentru că există acordul autorului.
Volume publicate:
de Marian Hotca
ar fi mai bine ca timpul să ne lase odată în pace să plutim în vidul îngălbenit ca o tăcere ascetă ce nu mai frământă gândul ne lungim de azi până mâine în sângele orașului-ecou și melodia de fond e doar trauma fumului zbătându-se în ruina adâncă din mine mor, trăiesc și mă nasc în aceiași ochi ce urlă în spectru substanța primitivă a trebuit să înghită mântuirea și porumbeii din oraș
Imagine de Pete Linforth de la Pixabay
Volume publicate:
de Marian Hotca
Lângă casă, în grădină, Bate-un clopot alb în vânt, Ca un înger de lumină Fără zgomot, fără cânt. Şi-s legat de-un fir de smirnă De pământul strămoşesc, Dar acum că este tihnă Începusem să-nfloresc. Eu din sufletul de spumă M-am născut ca ghiocel, Fiul prim al mamei humă Minunat şi voinicel. Mai apoi, în prag de seară, Eu l-am pus în păhărel Ca să nu îngheţe-afară, Mititelul ghiocel.
Poem apărut în volumul «Poemele copilăriei». Volumul poate fi descărcat de aici, pentru că există acordul autorului.
Imagine de Mabel Amber, who will one day de la Pixabay
Volume publicate:
de Marian Hotca
sunt doar o rană vie ținută deschisă prin cuvinte trăiesc în spațiul crud umbrit doar de rugăciuni fără ecou un galben tardiv născut din uitarea soarelui îmi apasă melancolia pe umărul stâng doare - mi-am spus eu ruinele aprinse din voi mă defineau drept o față întoarsă cu ochii către sufletul ars am simțit ploaia cum îmi hrănește urletul sfredelitor și mă zbat atârnând într-un fir păcătos de lumină zicându-i unei frunze adânci cum aș putea oare să-mpart un cuvânt plin unui infinit gol ce mă îneacă
Imagine de djedj de la Pixabay
Volumul «Poemele copilăriei» poate fi descărcat de aici, pentru că există acordul autorului. Volume publicate:
de Marian Hotca
La căsuţa cu păpuşi Bate lupul pe la uşi De se speri-o păpuşică: „ Voi muri de mititică!” O păpuşă mai bătrână A luat-o-ncet de mână. Şi îi spuse: „- Fata mea, N-are cine te mânca! Lupii nu mănâncă plastic Şi nici feţe de elastic, Ei mănâncă oi şi miei, Nu păpuşi de zece lei!” „- Dar mătuşă păpuşică, Bate lupul, uşa-mi strică! Când a fi iarnă mai grea O să intre-n casă nea!” „- Ai dreptate, surioară, Am să ies eu pân’ afară: Şi-o să-i zic în gura mare Că noi nu suntem mâncare. Şi să plece de pe-aici, Lupul rău cu păr arici, Fiindcă suntem păpuşele Harnice şi frumuşele!”
Imagine de NoName_13 de la Pixabay
Poem apărut în volumul «Poemele copilăriei». Volumul poate fi descărcat de aici, pentru că există acordul autorului.
Volume publicate:
MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte 