Apă plată cu lămâie

de Iulia-Florentina Paciurea

„Un râs asurzitor, puțin bădăran și totuși atractiv, izvorî fără preaviz. Acesta era omul. Omul ales de Orlando să mă însoțească opt luni. Trecuseră două zile de când îl cunoscusem prima dată în avion și deja avea atât de multe ițe încurcate: îi spusesem în taină cele mai triste gânduri ale mele, ajunsesem în pat cu el noaptea trecută, îl crezusem un fin bărbat și apoi îl suspectasem de a fi un urmăritor. Acum îl aveam în fața mea pe ghidul expediției mele, în pantaloni scurți și mulați, cu o șuviță de păr împletită deasupra urechii stângi, cu medalioane ciudate la gât, vorbind cu o puștoaică încă și mai ciudată într-o limbă pe care nici măcar nu o înțelegeam. Și… mai era ceva: Tom avea și o arsură pe gambă… făcută de mine… cu țigara… Dacă aș fi mâncat și eu înghețată, cum face orice femeie normală după sex, acolo pe gambă l-ar fi bâzâit muștele. Gândul acesta mă înveseli puțin, căci sarcasmul este într-adevăr o armă și aveam senzația că voi avea nevoie de el și de oricare altă armă îmi va fi la îndemână. El voia să ne învețe tehnici de supraviețuire în Amazon, însă eu aveam nevoie de tehnici de supraviețuire în preajma lui!”

Fragment din „Apă plată cu lămâie”.
Cartea poate fi cumpărată de aici:

https://carturesti.ro/carte/apa-plata-cu-lamaie-345795884#/getStocks

Imagine de Ri Butov de la Pixabay 

https://www.facebook.com/Iulia.Paciurea/
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/
Volume publicate:

Despre tine

de Lau Tatar

Privesc dematerializat două particule.
Una, distanta și răzvrătita particulă ”Ea”,
zgândăre sufletul răvășit al particulei ”Eu”
fără să sesizeze înfiorătorul măcel pe care îl provoacă…

”Eu” nu se poate opune atracției nefirești pe care
”Ea” o revarsă în jur, parfum de iederă, otrăvitor, interzis.
Toți senzorii îi spun: – ”Ea” e iubirea care nu te vrea!
Fără să audă ceva, ”Eu” se lasă capturat între liniile câmpului ei de forță.

Agitația bezmetică dintre ”Ea” și ”Eu” crește dorința de atingere.
”Eu” nu realizează perversul joc de-a v-ați ascunselea.
”Ea” domină jocul cu așii pe care-i are în mână
și nimeni nu e în siguranță, nimeni nu prevede șocul unirii lor…

Deodată, spațiul se deformează contopind plus infinitul cu minusul,
iar ceea ce n-ar fi trebuit să se întâlnească în veci,
se îmbrățișează în clipa scurtă de extaz…
Lumina țâșnește din străfundurile negre ce au înghițit-o.

Explozia multicoloră de trăiri,
de la albul neutru, la roșul biruitor,
acoperind ca un covor tristul negru,
prinde viață într-o nouă formă mai mult ca perfectă.

Și iată! ”Eu” și ”Ea” nu mai există!
Sunt prinse într-un vis de proporții nemărginite,
de o perfecțiune dată doar de Nemurire,
în nesperata speranță pentru viitor.

Te iubim, copil frumos!

Imagine de Alexa de la Pixabay 

https://tatarlau.wordpress.com/

Vis de primăvară

de Daniela Topîrcean

Lasă-mă să-ți fur 
o pană din aripă, îngere -
și să mi-o așez pe inimă,
acolo...unde mă doare,
să-mi fie panaceu
sau...dacă se poate,
s-o ascund în sufletul meu...
în poezia ce-mi scânteie-n șoapte
trezindu-mă din vis, în noapte...

Lasă-mă să-ți fur o îmbrățișare, îngere...
și s-o înalț spre univers, în vers,
în dalbe flori de cais zâmbind unui vis...
s-o sculptez într-o stâncă-n paradis,
și s-o înveșmântez în razele de soare, 
s-o îngrop tainic în inima mea
ca într-o nesfârșită mare...

Lasă-mă să îmbrățișez razele
de lumină solară din nimbul tau, îngere...
Lumina ta nesfârșită,
cu dragostea poemului meu
în mine proaspăt zămislită...
Adapă-mi sufletul cu apa vie a misterelor
și cântecele-albastre ale sferelor...

Imagine de Alexandr Ivanov de la Pixabay 

https://web.facebook.com/dana.top.589

Publicații:

Mama

de Cristina Steliana Mihailovici

Din cerul - nalt și înstelat,
Luna de aur ne privește 
Șoptind duios povești de dor,
Copiilor din Rai ea le zâmbește. 

Îi mângâie cu raze vii,
Le picură lumină,
În valuri albe argintii,
Presară iz de smirnă. 

Și șterge mărgărite mii,
Iar chipul blând al mamei
Rămâne inundat doar de sclipiri, 
Iubire infinită, cheie-a tainei.

Ea este începutul și sfârșitul 
Tot ea e doina și destinul.
Puterea, mila, sacrificiul,
Inima, sufletul și gândul.

Să-i fii aproape-n fiecare clipă,
Să-i mulțumești că ți-a dat viață,
Clepsidra infinitului și ani lumină 
Câmpii cu flori să i le-aduci ofrandă.

Icoana din bisericile sfinte
Cu Fiul și cu Maica cea mai dulce,
E martor viu iubirii infinite,
Istoriilor scrise și nescrise. 

Imagine de Dorothe de la Pixabay 

https://abovethewordsuk.wordpress.com

Bilete de adio

de Bogdan Dragoș

fiecare ezitare, cât de mică,
ia o mușcătură
din încrederea de sine,
din suflet

până când te trezești
că respiri cenușa
bilețelelor de adio

Respiră adânc

Și începe să-l scrii pe 
următorul 

Dar ține și bricheta
la-ndemână 
în caz de orice

Apropo, fii foarte atent la 
gramatică,
să nu te faci de râs în lumea de
dincolo
când ți-or citi ăștia ultimul
bilet 

Imagine de Engin Akyurt de la Pixabay 

https://bogdandragos.com
Volume publicate: 

Doi, sub geana unui vis

de Aura Popa

Tu îţi mai aminteşti cum dimineaţa
Sub geana unui vis, îmbrăţişaţi
Ne mângâia şi ne scria prefaţa
Acelui anotimp? De vânt presaţi

Să ştergem paşii norilor de vară
Pe drumul unui cer cu râs pavat
Ne luam povestea, umbra şi-o chitară
Şi alergam desculţi într-un zănat

Ce ne-mpărţea secunde răbdătoare
Şi ne făcea din bucurii ecou.
Acea eternă, amplă sărbătoare
Ne îndemna să rătăcim din nou

De mână, printre creste de uimire,
Pe valuri deznodate dintr-un ghem
De mare cu răspunsuri în privire
Pentru atâtea ţărmuri ce se tem.

Tu îţi mai aminteşti cum înserarea
Ne aducea în visul nostru,frânţi
Dar fericiţi şi ne-nvelea cu zarea?
Suntem la fel şi azi… Doar mai cărunţi…

Imagine de SEBASTIEN MARTY de la Pixabay 

https://aurapopablog.wordpress.com/
Volume publicate: