Archivo de la categoría: poeme

Doină tricoloră

de Cristina Steliana Mihailovici

Privim nemărginirea pictată tricolor,
Eroi viteji, semeți câștigând libertate
Cu sângele cel roșu, în veci nemuritor,
Jertfit cu suflet sfânt, pentru cetate.

Iar farul auriu ce luminează calea
Corăbiei plutind pe valurile-albastre
Dezvăluie istorii vii ce cântă marea
Pe pânze fin țesute de mâini măiestre.

O doină tricoloră, tezaur din Carpați,
Din moși strămoși icoană viu păstrată,
Tu, nai de brad ce cântă unirea dintre frați
Dor în amurg, oh Românie binecuvântată!

© Cristina-Steliana Mihailovici

Pinterest

https://abovethewordsuk.wordpress.com

Volume publicate:

Cu dragoste

de Aura Popa

Vorbiți cu fii voștri despre țară
ca despre nici o alta pe pământ
să nu mai jinduiască la „afară”
și arătați-le-o ! E locul sfânt
cel mai frumos din lume, negreșit-
o unică și magică grădină,
e-acel tărâm de vis, desăvârșit,
acasă-al nostru cel plin de lumină,
acasă-al nostru cel plin de comori,
un spațiu insolit, vindecător
cu oameni falnici,drepți și iubitori
dar și din cei ce dau la rele zor…
Vorbiți-le și arătați-le ce au,
ce eden li se lasă moștenire,
ce nesecat filon de drag preiau
ca să-l privească veșnic cu iubire…

Aura Popa, 01.12.2020

Imagine: Facebook

https://aurapopablog.wordpress.com/

Publicații:

Când plouă…

de Marin Rada

Știm
unul de la altul
să fim...

Când plouă,
pagina
pe care am scris
numele meu,
se mai îngălbenește
puțin,

Nu e nimic îndoielnic ,
sunetul ploii
este întotdeauna
sublim,
știm
unul de la altul,
când plouă,
că ne iubim...

Adevărul
își intoarce privirea
din noianul
de ploi,
o clipă,
cât o eternitate,
a căzut
între noi...

Nu e nimic îndoielnic,
adevărul 
este întotdeauna,
sublim,
știm
unul de la altul,
când plouă,
că ne iubim...

24.10.2022

Imagine de Wolfgang Eckert de la Pixabay 

Volume publicate:

Cântec pentru Basarabia

de Issabela Cotelin

Și te-ai dus, dulce minune...
Parc-a scris poetu-anume
Pentru tine, ruptă vatră
Din cuptor rânit în piatră.

Pentru tine, ruptă țară
Din povestea milenară,
Care ne-a ținut aproape
Peste munți și peste ape.

Au rupt râul de izvor
Și pe prunci de mama lor,
Tatăl de copiii lui,
Astăzi sunt ai nimănui.

Poamele în pârg dau iară,
Cad semințe-n altă țară,
Iarba crește la noi lin
Și-adie pe câmp străin.

Dealul e-mpărțit în două,
Ochii-s umezi de la rouă,
Roua cade jumătate,
Peste soră, peste frate.

Cerul plânge anotimpuri,
Vreme plânge peste timpuri
Și străinii trag de sfori
Peste pod făcut din flori.

Floare veche la fereastră,
Basarabie măiastră, 
Marea Neagră cât e-albastră,
N-a murit iubirea noastră...

https://www.unitischimbam.ro

https://semaiintampla.com/ 
Volume publicate:

Alb absolut

de Lau Tatar

Mă pierd între gândul alb și cel curcubeu,
mintea se joacă de-a v-ați-ascunselea,
întunecat tobogan mă duce mereu
spre parfumul pașilor tăi, de-a bușilea.

Actor într-un film cu scenariul prost făcut,
am rebele mâini ce nu vor să asculte,
le-ntind înspre tine, le simt arzând tăcut,
în ruga lor intensă pentru iubiri adulte.

Înecați în ape sărate, ochi tulburi
contemplă scânteile ochilor tăi.
Aș vrea să-ți sărut ale obrajilor ruguri,
însă simt doar biciul cuvintelor-văpăi.

Oare, de ce mai sufăr, nebun de albul tău?
De ce aștept un suflet pereche, transparent?
Mă mint și totuși sper, dar singur îmi fac rău
sorbindu-ți aura volută, eu, cel mereu adolescent!

Imagine de kinkate de la Pixabay 

https://tatarlau.wordpress.com/