Doina frunzei

el

de Maria-Sibioara Sângerean

In Cîndrel, pe plaiuri blajine de munte,
Printre mesteceni și corole mărunte...
Răsare în raza de soare, satul-lacrimă,
Părintesc și misterios, ca o sfântă icoană...

Acolo, nesfârșita-mi copilărie, n-a apus...
Mai ieri sufletul călător, dorului supus
S-a înfruptat, din amintirile vii, neostoite...
Când maica doinea povești... nemaiauzite...

Leagănul, plutește spre zările înseninate 
Despletind prin el, cărările vieții curate...
Și brațu-i de înger ocrotitor și azi risipește
Amarul, cu dojana-i dulce, iute-l cântărește!

Trunchiul milenar, ca un sfinx prin timp
O singură, vie, frunză-inimă flutură-n vânt...
E talismanul și ecoul nașterii mele-n Ardeal,
E iubirea, veșnicia și biserica neamului ce-l am!

Și doina frunzei, oriunde petrec, mă soarbe...
Mă suie-n altarul natal, la târla cu albe mioare,
Unde lumina, dintre mesteceni apune și răsare
Și veșnicia credinței, în vecii vecilor, nu moare!  
Imagine de György Károly Tóth de la Pixabay 

Volume publicate:

Deja una respuesta

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Salir /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Salir /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Salir /  Cambiar )

Conectando a %s