de Octavian Sărbătoare
Motto: „Că răul omenirii va fi cândva distrus de lup şi de şarpe. Lupul este cutezața, iar şarpele este înțelepciunea. Şi atunci când cutezanța şi înțelepciunea se unesc, întunericul dispare din sufletele oamenilor. Lupul şi şarpele sunt temelia salvării omenirii, noi îi purtăm pe stindardul nostru, simbolul neamului” (din Cartea Lui Zamolxe, LEG, 2, 84-87).
(Continuare I, II)
La acea vreme Deceneu a ales dintre traci, tineri destoinici şi cu har, bărbați şi femei pentru preoția Lui Zamolxe. Pe unii i-a trimis la învățătură la călugării rohmani. Pe cei mai de seamă i-a învățat tainele cerului şi-i îndemna să cinstească divinitățile neamului şi sanctuarele.
Aşa Marele Preot i-a inițiat pe unii să fie preoți pileați care, în afara datoriilor preoțeşti, erau şi cavaleri zamolxieni. Preoții pileați puteau să meargă cu oastea, erau cei care chemau spiritul lupului să cuprindă inimile oştenilor şi aduceau vâlva lupilor peste oastea întreagă. Iar acei preoți pileați care se retrăgeau în sihăstrie erau numiți rohmani, trăind prin peşteri şi alte locuri neumblate.
Pe unii preoți pileați Deceneu îi iniția în peşteri, iar pe alții pe vârfurile munților. Încă unii primeau preoția pileată pe malurile râurilor învolburate. Şi Marele Preot le spunea:
– Toți preoții pileați fac mare jurământ la hirotonisire. Unii preoți pileați sunt inițiați în peşteri ca să simtă răcoarea peşterii şi spiritul Lui Zamolxe cum le intră în oase. Alții sunt inițiați pe vârfuri de munte să fie în viață ca şoimii cerului. Iar aceia care primesc preoția pileată pe mal de apă învolburată să aibă puterea apelor învolburate cu care să răstoarne stânca vrăjmaşilor.
Preoții pileați făceau Jurământul Preoției Zamolxiene împreună cu Jurământul Cavalerilor Zamolxieni cu palmele îndreptate spre focul sacru dacic. Apoi puteau purta cu veşminte preoțeşti căciulă de blană de miel. Odată intrați în preoția zamolxiană cei hirotonisiți nu se atingeau de băuturi amețitoare şi cei mai înalți în spirit nici carne nu mâncau în amintirea firii blânde a străbunului Zamolxe.
Aşa s-a format o castă virtuoasă de preoți ai neamului. Ei trăiau în cumpătare, nu adunau bogății şi le era teamă de Dumnezeu dacă-şi încălcau jurămintele făcute la hirotonisire. Şi pe drept aceia care-şi încălcau jurămintele hirotonisirii se temeau şi de mânia oamenilor.
A fost un timp când Deceneu a dorit să le vorbească celor mai de seamă ai neamului. Sute de preoți şi preotese, multe căpetenii de oaste şi bătrânii înțelepți din neamurile tracilor, s-au adunat la Sarmisegetuza în sala cea mare a focului sacru dacic. Deceneu a întețit focul şi le-a vorbit astfel:
– Popor al zeilor! Multe ştim de la străbunii noştri, îngerii veghetori, despre lumea din timpurile ce vor urma. Întunericul se zbate gonit de lumină, dar în zbaterea sa loveşte, răneşte şi ucide. Zamolxe părintele neamului nostru, ne-a dat legi bune ca să fim pildă vie lumii întregi. Şi aflați că, de la timpul viețuirii Marelui Lup Alb, cavalerii zamolxieni au mers în lume şi au luat cu ei învățăturile mari ca să nu lase oamenii lumii să piară în rele. Şi Codul Cavalerilor Zamolxieni a fost dus multor popoare, care au învățat cum să cuteze să urmeze dreptatea şi adevărul. De atunci, de la timpul Marelui Lup Alb, cavalerii zamolxieni au tot cutreierat lumea. Şi aşa vor continua să facă până la vremurile cele mari ale schimbării la față a lumii. Că la acele timpuri răul omenirii va fi distrus de lup şi de şarpe. Şi lupul este cutezanța, iar şarpele înțelepciunea. Şi precum ştim de la Marele Preot Tracian, cel care i-a urmat la marea preoție lui Rodu, el însuşi investit de Marele Lup Alb, atunci când cutezana şi înțelepciunea se unesc, întunericul dispare din sufletele oamenilor. Cavalerii zamolxieni vor schimba lumea, din una rea, răzbunătoare, înşelătoare şi distrugătoare, în lumea care treptat va arăta ca cea a îngerilor, străbunii neamului nostru. Să nu vă îndoiți de aceasta! Noi şi urmaşii noştri vom salva omenirea prin puterea focului sacru dacic. Aşa să fie!
Şi Deceneu s-a despărțit de mulțime cu cuvintele de aur lăsate din străbuni:
– Mergeți cu bine, cu sănătate, în vremurile care vor veni!
Marele Preot Deceneu fusese mulți ani Bătrânul Înțelept al neamului. Din când în când profețea şi dacii au păstrat cuvintele lui.
Odată Deceneu le-a vorbit preoților la Sarmisegetuza:
– Aflați că lumea se va zbate încă mult timp în lupta luminii cu întunericul. Şi când duhurile întunericului vor cuprinde pe urmaşii noştri, ei vor ieşi la lumină doar dacă vor chema duhurile străbunilor şi vor urma cutezana Marelui Lup Alb şi înțelepciunea Lui Zamolxe. Aşa focul sacru dacic îi poate salva. Asta să o spuneți în vecii vecilor urmaşilor din neamul nostru. Înțelepciunea Lui Zamolxe arianul va cuprinde lumea, iar cei ce o vor urma arieni se vor chema, că duhul lor va fi cel al arienilor, oamenii cu sufletul ales ai lumii pământene. A fi cu adevărat arian nu înseamnă om dintr-o anume rasă sau că el este născut dintr-un popor ales, ci că omul are în el duhul nobil al arienilor. Lumea ce va veni, după marile zbateri ale întunericului, în zilele cele de pe urmă ale schimbării la faă, va fi cea a nobililor arieni, oamenii demni de străbuni, îngerii veghetori care au trăit în timpurile de demult. Aşa arienii lumii, oriunde se vor afla, se vor înălța spre lumina vie a Lui Dumnezeu.
La bătrânețe Deceneu a ales pe preotul Lucian să-l urmeze la Marea PreoŃie. Lui i-a împărtăşit multe alte taine ca să le lase mai departe pustnicilor rohmani să le păstreze pentru timpurile ce vor urma. Şi când s-a apropiat timpul plecării sale din lume Deceneu a vorbit cu nevastă- sa Mara şi i-a spus ca trupul lui fără suflet să fie ars după datină şi cenuşa să fie pusă într-o urnă şi îngropată în curtea casei lor. Şi pe locul acela să se aprindă din când în când focul sacru al nemuririi.
Şi Deceneu a murit. Trupul i-a fost ars pe muntele de la Apolovraci. Acolo Marele Preot Lucian le-a vorbit tuturor despre Deceneu, trimisul cerului, şi despre faptele sale bune, cum el a îndreptat poporul pe calea luminii. Mara, nevasta lui Deceneu a luat cenuşa, a făcut precum el îi spusese şi a pus pe mormântul lui Deceneu crucea Lui Zamolxe.
De la acea vreme preoția Lui Zamolxe s-a numit şi preoție decenee.
Şi au trecut multe secole, duhul Marelui Preot Deceneu a rămas viu veghind poporul zeilor.
***
Legenda face parte din volumul «Legendele dacilor poporul nemuritor al zeilor» de Octavian Sărbătoare
Marele rege Burebista reprezentat cioplit pe un trunchi de copac uscat în munții României (imagine de pe coperta cărții).
Peakpx
MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte 