Nu te mai gândi la el, e timpul să faci ceva pentru tine…

de Cintzia Angelina Mardale

Chiar dacă te mai gândești la el și încă îl iubești, uneori ar trebui să te uiți în oglindă… Cine ești și ce ai făcut în viața asta pentru tine? De ce ești atât de bună și faci atâtea pentru un cineva care nu face nimic pentru tine?

Un simplu gest de bunătate ai putea face și pentru tine. Lasă-i pe ceilalți pentru un moment și încearcă să te gândești doar la tine. Acum, tu ești cea mai importantă. Tu meriți tot și trebuie să te iubesti mai presus de toate. Trebuie să te respecți pentru că dacă nu o faci tu atunci nimeni nu poate să o facă.

Cineva cândva îmi spunea că sunt o egoistă, că fac totul doar pentru binele meu. Și acum mă gândesc și îmi dau seama cât de naivă am fost. Ce ar fi trebuit să fac? Să fac totul pentru răul meu? Sau să mă gândesc doar la binele altora și de mine să se aleagă praful?

De aia spun, iubește-te pentru că nimeni nu mai are timp să te iubească așa cum te poți tu iubi singură.

Ți-a luat poate tot ce aveai mai bun sau cel puțin așa credeai. Dar ce ai mai bun este de fapt sufletul tău și pe ăla nu este niciun nimeni în stare să ți-l ia pentru că pentru a ajunge la sufletul tău trebuia să te iubească. Doar tu poți ajunge la el. Doar tu poți să te iubești așa cum meriți!

Cine este acest nimeni care încearcă să te fure? A crezut că are iubirea ta, că ți-a câștigat încrederea. Ce fraier! Și tu mai fraieră pentru că îl ajutai să te «cucerească”!

AZI, CRED CĂ A VENIT TIMPUL SĂ TE IUBEȘTI AȘA CUM NIMENI NU O FACE PENTRU TINE! AZI, CRED CĂ A VENIT TIMPUL SĂ ÎȚI PIERZI TIMPUL CU TINE, SĂ FACI CEVA PENTRU TINE, PENTRU CĂ NIMENI NU ȘTIE SĂ FACĂ CE POȚI TU FACE PENTRU TINE…

Text și imagine: https://angelinamardale.com

Publicații:

Imagine: Pexels

Tinereți și Romanțe

de Iulia-Florentina Paciurea

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Iulia-Florentina%20Paciurea

Volume publicate:

https://www.facebook.com/

http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/

Image: Pexels

Mă iubești? Asta este iubire?

Mă iubești? Asta este iubire? Răspunsul către „sclavul” meu!

de Cintzia Angelina Mardale

Dragă „sclavule”, îți scrie regina după ce a citit articolul ăsta.

Zici că sunt o femeie rea, mi-ai spus că te-am rănit și că te distrug de fiecare dată când te privesc?

MI-AI SPUS VORBE DULCI, DA ESTE ADEVĂRAT, DAR ATUNCI CÂND MI LE SPUNEAI PRIVEAI ALTĂ FEMEIE. CĂ TE-AM MINȚIT? ESTE NORMAL SĂ TE MINT. CUM SĂ FIU SINCERĂ CU UN OM ÎN CARE NU POT AVEA ÎNCREDERE? CINE ARE ÎNCREDERE ÎN TINE?

Mă vrei? Cum să mă dorești? M-ai avut de atâtea ori și m-ai pierdut. Dacă am plecat, nu am plecat de bună voie! Când am plecat m-ai lăsat să plec fără să îmi spui nici măcar „mai stai”! Vrei un sărut de adio? Asta spui tuturor!

Dar cum să îți dau un sărut de adio atunci când tu mă dai afară din casa noastră?

Și acum îți spun: „Bărbate, te-am iubit al dracului de mult și tu nu ai știut să mă apreciezi!”. Cum adică cine o să mă mai iubească dacă nu tu? Cum adică nu mai există „proști” care să mă iubească așa cum o faci tu? Nu ești tu ultimul bărbat de pe pământ și nici eu cea potrivită pentru tine.

Da, am spus că am frânt inimile celor mai frumoși bărbați din jurul meu, dar și ei mi-au frânt inima când m-au părăsit. Sunt eu femeia pe care o descriai în halul ăla? Mi-e greu să mă recunosc.

Înfățișez eu răutate, invidie, parșivenie? De ce mi-ai adresat toate aceste defecte pe care nu le am și nu le voi avea niciodată!

Mă vrei în bucățele mici, așa spuneai. Mă vrei și în același timp nu mă vrei, dar cine te mai întelege? Eu îți fac rău dar în același timp bine. Ce imbecil. Ești un fraier că m-ai lăsat să plec. M-ai iubit doar atunci când palma ta se atingea agresiv de obrazul meu.

M-ai iubit doar atunci când firele mele de păr rămâneau în mâinile tale și când ochii mei purtau amprenta pumnului tău. Ce iubire e asta?

Da, masochistă!

Acum că m-ai pierdut mă vrei înapoi. Atunci când mă aveai priveai spre ce aveai înaintea mea. Ești pierdut. Ce iubire platonică.. Cine să te iubească pe tine? Tu nu știi ce vrei și nici nu ești hotărât să faci ceva cu viața ta.

Eu am rămas cu picioarele pe pământ! Nu mă mai căuta! Încearcă să stai la distanță de mine pentru că nu pot să te mai accept în viața mea nici măcar printr-o scrisoare.

Cândva, din tine voiam să fac un om respectabil, dar tu ai crezut că vreau să te transform într-un nimic umblător pe stradă. Din păcate pe strada mea chiar asta ai devenit. Îți vreau tot binele din lume.

Nu mă mai semnez, știi bine cine îți scrie. Aceeași proastă care avea grijă de tine atunci când îți era rău. Aceeași „REA” pe care o vrei înapoi, dar care nu mai vine!

Text și imagine: https://angelinamardale.com

Publicații:

Tu iubeai doar banii mei… Păcat că banii mei nu te pot îmbrățișa!

de Cintzia Angelina Mardale

Credeam că iubești cu adevărat. Ce credeam eu era o prostie, tu iubeai doar ceea ce vedeai în portofelul meu. Voiai o viață de lux. Voiai o altă viață. Plimbări în mașini scumpe, haine de firmă, ieșiri la restaurante și bani mulți în buzunar ca să poți să te lauzi cu ceea ce niciodată vei putea face cu mâinile tale.

M-ai cucerit cu zâmbetul tău fals. M-ai atras cu vorbele tale și gesturile pe care le aveai. Îmi plăceai tu cu tot materialismul pe care îl afișai.

Ai vrut o nuntă cu mine, un eveniment mai cunoscut decât Festivalul de la Cannes. Voiai plimbări, călătorii de vis și o lună de miere care să dureze un an. Atât de exclusivist.

Si eu ca un fraier am acceptat tot. Și banii nu sunt totul pentru mine, dar pentru tine erau și relația noastră era legată doar de câteva mii de euro.

Banii vin și pleacă, azi cu tine, mâine cu cineva care merită să îi dețină. Oricum, nu ei erau importanți. Ai vrut bani, o casă mare cu etaj și piscină, îți doreai bijuterii cu diamante foarte scumpe, voiai haine, genți și pantofi, dar le schimbai zilnic cu altele de mii de euro.

TIPIC VOUĂ!

Ți-am acceptat tot. Am zis că ăsta este moftul tău și că nu are rost să mă opun atâta timp cât avem de unde. Nu sunt nici urât și nici prost. Sunt doar omul care te-a iubit în timp ce tu iubeai mai mult pielea de pe canapeaua noii tale mașini.

Când mă îmbrățișai, de fapt îmbrățișai banii mei. Când mă sărutai o făceai doar pentru că sperai să ma ții îndrăgostit de tine ca să poți profita mai mult.

AI PLECAT ACUM CU ALTUL. ALTUL CARE ARE MAI MULT. ȘTII SĂ URCI. ÎȚI PLACE SĂ URCI, DAR UNDE VREI SĂ AJUNGI?

Ai vise mari pentru tine, dar tu iubești doar banii, ești insensibilă. Te gândești la bani mai mult decât la tine.

Mă bucur că am scăpat de tine! Nu făceai decât să irosești toată munca mea. Nu făceai nimic bun cu iubirea noastră. Credeai că nu o să mă prind. Vei plăti pentru faptele tale!

Banii mei au fost și ai tăi. Dar acum vrei să fii mai sus, ai grija să nu te împiedici în timp ce urci pe scara materialismului.

Nu te felicit pentru răul provocat, îți spun doar că te-am iertat pentru momentele nefericite pe care le-ai provocat!

Text și imagine: https://angelinamardale.com

Publicații:

Deja Vu

de Iulia-Florentina Paciurea

«Mașina sosi și în drum spre pensiunea lui madame Lorette priveam ploaia și asfaltul ud ce prinsese viață. Sute de reclame colorate se oglindeau în el și în geamul meu. Mă gândeam la viața de noapte a marelui oraș și la cât de bine fusese că îmi păstrasem camera închiriată… Parcă avusesem o presimțire! Mă gândeam la ghicitoarea Endora și la cât de mare dreptate avusese când îmi spusese că fug, că am tendința să fug… Parfumuri noi, mașini, tutun și pălării se îngrămădeau acum în oglinda asfaltului și fără să observ, pentru o secundă, se oglindi în fața mașinii, chiar pe mijlocul drumului, mare și prevestitor, un as de inimă neagră…»

Fragment din romanul Deja Vu.

Cartea este pe Libris: http://www.libris.ro/

Volume publicate:

https://www.facebook.com/Iulia.Paciurea/
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/

Peakpx

Scrisoare către copilul meu

de Simona Timofte

Oare te-ai gândit că situația în care am ajuns amândouă e cauzată și de tine?

Și aș îndrăzni să spun că e posibil să persiste în continuare doar pentru că nu ACCEPȚI și nu-ți IERȚI mama? Tocmai mama…

E clar acum pentru mine, că nu reușești să ACCEPȚI că nu am fost o mamă model. Modelul creat de tine, în percepția ta. Nu am fost conformă cu standardele societății de atunci (când te creșteam) și se pare că nici cu cele de acum.

Apoi, faptul că nu mă Respecți, tind să spun că îți dăunează în multe sfere ale vieții.

La nivel spiritual e unul din cele mai «grele» lucruri, pentru că nu te lasă să evoluezi. Rămâi la nivel de aroganță și egoism. De iubit, nici nu mă aștept. Probabil o să vină natural, dar doar când mă accepți și mă apreciezi așa cum sunt. Când accepți că am făcut în felul meu ce am crezut că e bine cu ce am știut atunci. Și că acum fac tot posibilul să fie bine cu mine (mental și emoțional) și în jurul meu.

Până nu mă accepți cum am fost, cum sunt și până nu mă ierți, Iubirea nu există.

Ce mi se pare mai grav e faptul că vrei să mă simt vinovată pentru situația de acum. Pentru faptul că tu te simți mama mea… Dar e alegerea ta. Tu ți-ai însușit partea asta și te comporți ca atare. Eu te susțin cu ce pot și doar dacă îmi dai voie. Și în afară de partea materială nu îmi dai voie sa te susțin cu nimic. Nici măcar sfaturile nu mi le bagi în seamă.
Și atunci nici nu mai vin cu nimic spre tine, decât dacă ceri.

Oricum, independența la tine, chiar dă pe dinafară.

Și încă ceva, ai așteptări. Mari chiar. Dar plăsmuite de nivelul de conștiență al adolescentei. Acolo ești în ceea ce mă privește. De la nivelul acela mă pui la punct și mă articulezi. Nu ai depășit frustrările și furia din adolescență. De aceea, ți-am dat (mai mult) ideea să lucrezi cu un psihoterapeut.

Partea amuzantă e să crezi că eu visez ce așteptări ai, fără să le comunici.

Nu am spus-o niciodată, cred, dar nu ți-am vrut răul niciodată. Dimpotrivă, am făcut ce am știut mai bine pentru tine, cu instrumentele de atunci. In rest, am fost convinsă că ce nu am făcut bine în viață, nu te atinge pe tine.

Nu înseamnă că minimalizez ce am făcut sau că n-a fost rău. E posibil să mai fac rău, dar e nevoie să știi că intenția mea, a fost și va fi una bună. Și tu ai copil și cu siguranță o să treci prin aceleași încercări ca și mine (cu tine).

Viața o să-ți aducă în față același fel de experiente, dar sub altă formă, cu copilul tău. Neiertarea, neacceptarea, neaprecierea, lipsa de respect. Nu cred că ceva rămâne neplătit. Știu din proprie experiență…

Efortul meu, tot ce am reușit până acum, cred că ar trebui apreciat. Am promis odată și m-am ținut de cuvânt.

Că nu vezi tu sau nu vrei să vezi, e tot alegerea ta. De acum, e rândul tău să faci mai mult.

Și ca să nu uiți: EU chiar ți-am dat viață!

https://web.facebook.com

Peakpx