Archivo de la etiqueta: Iulia-Florentina Paciurea

Un ocean de străini

de Iulia-Florentina Paciurea

Suntem un ocean de străini uniți
prin ceea ce permitem să se vadă,
prin ceea ce alegem să împărtășim,
uniți de picături conjuncturale ori
intenționat cuprinse în căușul palmelor și risipite apoi către zări,
către brațele, chipul și părul
unui altcineva.

Imagine de Merlin Lightpainting de la Pixabay 

https://www.facebook.com/Iulia.Paciurea/
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/
Volume publicate:

Între foc, povești și fulgi

de Iulia-Florentina Paciurea

Fură clipa dacă poți,
Fă din ea lan de ovăz,
Fă trei maci și margarete,
Fă din clipă zid, perete,
Stavilă în nopți de iarnă,
Între foc, povești și fulgi,
Fă din clipă, dacă ajungi
Până la ea, până-n zenit,
Cal regal și poleit,
Fă o rochie ușoară
Cum e rochia de vară,
Fă din clipă cărți, hamac,
Fă și munte, fă și lac,
Și mai fă un ceas străvechi,
De mister învăluit,
Care-o bate neîncetat
Câte clipe ai visat,
Câte clipe poți visa,
Fă din clipă lanț, curea,
Cingătoare fermecată
Peste inima-ncercată,
Fă din clipă ani și veacuri…
Poți să faci ușor! Sunt fleacuri!

Imagine de Brigitte Werner de la Pixabay 

https://www.facebook.com/Iulia.Paciurea/
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/
Volume publicate:

„Déjà Vu” – fragment din carte

de Iulia-Florentina Paciurea

„Nu ştiam ce să fac. Nu mă puteam decide. Desigur, doream să îl văd, însă mi se părea că în Veneţia, vara, în timpul carnavalului şi cu două tinere singure lângă mine, nu puteam gândi clar. Poate era târziu să merg astăzi să îl văd sau poate el era cu cineva… Şi tânăra aceea care îmi urase „Succes!”… ce romantică incurabilă! Ce ciudat! Ce bizar! De ce însă tabloul nu era de vânzare? De ce, după 10 ani?
Într-un oraş romantic şi înţesat de poveşti de iubire chiar şi aerul mi se părea altfel. Florile miroseau mai puternic, străzile erau mai luminoase, oamenii înşişi mai veseli. Fetele m-au convins şi m-am dus la hotel. Am luat un taxi chiar atunci, la aproape ora 23, şi am lăsat în urmă, pe trotuar, două imaginaţii aprinse.
Pe Cannaragio, numărul 127 cu 128, în faţa hotelului Belle Epoque, şoferul opri. I-am plătit în grabă şi eram atât de neatentă, încât dacă mi-ar fi furat cineva poşeta chiar din mână nu ştiu dacă aş fi observat. În cei doi ani petrecuţi de mine în Napoli mă schimbasem destul de mult şi îmi schimbasem chiar şi stilul vestimentar. În seara aceasta, pentru carnaval şi plimbare, purtam o rochie roz-lila până la genunchi, puţin largă şi prinsă cu o cureluşă din piele neagră. În picioare purtam cizme fără toc, tot negre şi din piele. Părul despletit, drept şi aproape negru, îmi ajungea până la mijloc. Am intrat în holul hotelul cu mobilier original din secolul XVIII, cu podea din marmură albă şi ferestre decorate cu sticlă de Morano.
În hol, singur, cu o ceaşcă de ceai în faţă şi un ziar, era Leo. L-am recunoscut imediat, căci italianul meu înalt, ce astăzi avea 46 de ani, nu se schimbase aproape deloc. Acelaşi păr negru şi lung, acelaşi zâmbet şi mai ales aceeași privire. Era absent şi nu bea nici ceai, nici nu citea… Nu mă observase şi mi-era greu să mă decid să păşesc către el.
– Va pot ajută cu ceva, domnişoară? mă întrebă amabil recepţionerul.
– Nu… caut pe cineva… de fapt am găsit, îi răspunsei încurcată.

Leo se întoarse brusc, vărsând ceaşca cu ceai. Lichidul galben-verzui se scurse pe masă şi de pe masă picură pe marmura albă. Îmi recunoscuse vocea şi din acel om tăcut şi absorbit de gânduri, deveni într-o clipă cel pe care mi-l aminteam eu. Priveam toţi trei, recepţionerul, eu şi el, la ceaiul ce se scurgea pe jos… Eu şi el priveam mai adânc, căci apa cu miros de flori risipită pe masă semăna atât de mult cu apa colorată de pe şevalet. Într-o seară ca aceasta, cândva demult şi totuşi atât de curând, într-o seară cu lună plină, în Burford, italianul pictase pentru mine. Astăzi soarta picta pentru amândoi!”

 Deja Vu – Iulia-Florentina Paciurea

https://www.facebook.com/Iulia.Paciurea/  
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/  
Volume publicate:

De Crăciun

de Iulia-Florentina Paciurea

Am ochi de copil şi gânduri de joacă,
Am vise şi doruri strecurate tiptil…
De Crăciun vârsta şi timpul nu au ce să-mi facă,
Ceasul stă-n loc, dar ninge febril!

Castele de gheaţă cerul clădeşte,
Totul în jur mi se pare mai viu,
Inimi de piatră doar Crăciunul topeşte,
Nimeni nu-i trist, nimic nu-i pustiu!

Azi există speranţă în toate,
Azi îmi amintesc poveşti din trecut
Şi mi-e dor de casă, oriunde aş fi,
Şi mi-e dor de ursul de pluş ce-am avut…

Crăciunul nu-i zi şi nu-i vis şi nu trece,
Crăciunul e-n ea şi e-n el şi e-n mine,
Crăciunul e dor, tinereţe, miracol,
Crăciunul trăieşte în iubirea din tine!

Versuri din volumul „Emoții”

Imagine de Susanne Jutzeler, Schweiz, de la Pixabay 

https://www.facebook.com/Iulia.Paciurea/  
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/  
Volume publicate:

Exerciții de echilibru

de Iulia-Florentina Paciurea

Ne luptăm uneori să dăm suflare unui fapt. Alteori, nenumărate situații prind contur fără știrea noastră, fără zbaterea noastră. Zilnic încercăm să găsim echilibrul acela atât de fin între a face lucrurile și a le lăsa la voia întâmplării, la voia altora, la cea a destinului ori a coincidenței. Singura perioadă de care îmi amintesc ca fiind lipsită de lupta aceasta după cumpănă este copilaria mea. Ciudat: tot atunci, toate se întâmplau exact așa cum trebuiau să se întâmple!

Imagine de Adina Voicu de la Pixabay 

https://www.facebook.com/Iulia.Paciurea/  
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/  
Volume publicate:

Scris în stele

de Iulia-Florentina Paciurea

Drumul tău, drum ales cu grijă, pentru care lupți și pentru care te zbați, de la care nu concepi să te abați… este doar atât: un drum. Pe oricare altul, în clipa în care îți vei permite să pășești, poți descoperi o minune, un miracol, ceva menit ție, ceva… scris în stele. Scris în stelele pentru curajoși, pentru exploratori, pentru cei împăcați cu imprevizibilul.

Imagine de Angeles Balaguer de la Pixabay 

https://www.facebook.com/Iulia.Paciurea/  
http://www.iuliapaciurea-scriitor.com/  
Volume publicate: