Archivo de la etiqueta: Cintzia Angelina Mardale

Prima oară învățăm din greșeli, a doua oară o facem intenționat!

de Cintzia Angelina Mardale

Câte șanse ar fi trebuit să îți dau? M-ai făcut să cad în întuneric și nici măcar nu mi-ai aprins lumina. Ai stat acolo și m-ai privit cum sufăr în tăcere.

Am scris texte din memorie, doar că memoria mea era plină de tine. Plină de problemele tale inutile și în timp ce încercam să găsesc rezolvare pentru ceea ce te măcina, am devenit și eu o problemă pentru tine.

Așa m-ai făcut să cred. Că sunt problema cea mai gravă din viața ta. Când te culegeam dimineața din bar, unde erau prietenii tăi? Când îți plăteam taxiul atunci când veneai beat mort din club, unde era femeia cu care petrecuseși noaptea?

Și când a trebuit să îți plătesc datoriile față de așa zișii tăi prieteni, m-ai părăsit pentru că mă băgam în viața ta. Fraieră eu, care voiam să te ajut.

Mi-ai cerut a doua șansă, dar de fapt era probabil a zecea șansă pe care ți-o dădeam. Și ți-am acordat ajutor chiar dacă nu mai aveam nimic de împărțit cu tine. Când mă rugai în genunchi să te iert, te-am iertat. Dar cum mai pot să te iert? Am tot răul pe care îl facuseși, în mine.

Nu sunt negativistă, dar negativismul tău îmi ucide și ultima parte de bunătate din mine. Unde erai când eu aveam nevoie de tine și te căutam?

Unde erai atunci când eu plângeam după tine? Unde te ascundeai când eu nu mă mai regăseam nici pe mine?

drinking-997189_1920

Și apoi când am plecat, mi-am dat seama că e bine ceea ce fac, aveam nevoie să stau singură cu mine, să mă iert pe mine pentru că te-am iertat de atâtea ori. Am plecat pentru că nu mai găseam în tine nimic din ce te învățasem să fii.

AI TĂCUT ATUNCI, DAR DUPĂ ȚI-AI DAT SEAMA CÂT DE IMPORTANTĂ ERAM PENTRU TINE. AI RĂMAS CU PRIETENII TĂI ADEVĂRAȚI, AI RĂMAS CU CEI CARE AVEAU GRIJĂ DE TINE DOAR CÂND ÎȚI ERA BINE, ACEI PRIETENI FALȘI CARE TE APRECIAU DOAR ATUNCI CÂND FĂCEAI CE ÎȚI SPUNEAU.

Ai fost jucăria lor și credeai că ei te iubesc. Nu ai apreciat cine te iubea cu adevărat. Nu ai știut să mă păstrezi lângă tine. Și în puținele dăți în care îți cereai iertare speram că poate ți-ai dat seama cât de importante sunt brațele mele atunci când te îmbrățișez. Credeam toate astea.

ÎȚI DAU DREPTUL SĂ MĂ NUMEȘTI PROASTĂ, O PROASTĂ DIN VIAȚA TA CARE ȘI-A PIERDUT TIMP CU TINE ȘI ȚI-A OFERIT ATÂTEA DIRECȚII BUNE ÎN VIAȚĂ, DAR CARE A PRIMIT DOAR DATORII ȘI JIGNIRI.
Te uit, dar nu pot să te iert. Ai fost acel mâncător de timp care greșea intenționat!

Imagine de annca de la Pixabay 

Text și imagine: https://angelinamardale.com

Publicații:

Acum sunt liberă… oare e bine?

de Cintzia Angelina Mardale

Voiam azi să iți scriu o predică despre cât de frumos este să te iubești, să fii tu însuți, să privești fericit spre viitor fără frici, să fii fericit pentru că ai o viață destul de frumoasă. 

La ce bun toate astea? Nu vreau să te deprim. Cu toate astea știu că în momentul ăsta nu sunt tocmai fericită. 

Nu am o viață urâtă și sunt și foarte tânără, am tot ce vreau sau aproape tot… sunt o studentă care în curând termină facultatea și trebuie să decidă ce face cu viața ei.

Problema abia acum vine… eu ce fac cu viața mea? Am crescut, nu mai sunt un bebe care vrea la mămica! 

Nu vreau nici să mă compar cu alții care fac sau nu ceva cu a lor viață. Vreau doar sa fiu unică, să fac ceva ce alții nu au făcut.  Nu neapărat să inventez un aparat care te transformă în invizibil sau o mașină de epilat care nu face zgomot. Vreau să fac ceva care să îmi placă, dar ce?

Ce îmi place mie să fac? Și cum știu că nu mă voi plictisi imediat de ceea ce am ales să fac?

O altă problemă este facultatea care nu oferă oamenilor după, decât șansa de a deveni angajați, ori eu angajată nu mă văd prea curând, ori niciodată. 

De ce? Pentru că mă văd liberă. Ca pasărea cerului. Nu. Nu chiar tipul ăla de libertate, dar poate că puțin mai liberă și mai creativă decât o persoană care se duce la birou și face totul din neplăcere. Subiectul ăsta îl închid pentru că știu că nu mulți îmi veți înțelege convingerile..

Ceea ce știu este că nu m-am plictisit încă să vă scriu articole. Sunt încă fan al acestei acțiuni și o fac fără să mă gândesc că asta îmi este menirea. Nu cred că voi ajunge un blogger citit de milioane de oameni, dar măcar 100 să tot citească ceea ce scriu. 

Pentru cei care își fac griji: sunt bine. Testez populația.  Eu, tristă? niciodată! Doar mă cunoașteți deja. 

Sunt doar în căutare de idei, de proiecte, de vise. Când voi înceta să mai visez, atunci și inima își va pierde glasul! 

Imagine de Jupi Lu de la Pixabay

Text și imagini: https://angelinamardale.com

Publicații:

Îți dau un deget, dar ia-mi toată mâna!

de Cintzia Angelina Mardale

Trebuie să vă spun un secret! De fapt nu știu cât de secret este acest secret pentru că ar putea oricine să îl spună.

Ai văzut până acum filmul „Oscar si Tanti Roz”? Eu l-am văzut de 3 ori până acum și în mine s-au produs niște schimbări.

Nu o să stau să fac un rezumat al filmului și nici nu îți voi strica surpriza. Trebuie să îl vezi, atât îți spun!

Ce am învățat?

  • din neplăcere, orice lucru poate să devină o plăcere
  • că viața este scurtă și că trebuie trăită la maxim
  • că nu trebuie niciodată să ne pierdem credința
  • să nu ne judecăm niciodată părinții
  • toți murim într-o zi, mai devreme sau mai târziu

De ce vă spun toate aceste lucruri? Pentu că și fără acest film aș fi tras aceleași concluzii, dar poate că nu aș fi văzut lumea așa cum o văd acum.

urban-336617_1920

Un sfat unui om care stă pe punctul de a sări de pe un pod, o picătură de apă unui copac care nu pare să își mai revină vreodată, un zâmbet dulce unui copilaș care plânge în magazin pentru că mama lui nu vrea să îi cumpere ceea ce își dorește, o mângâiere unui câine care trăiește pe stradă.

Să nu uităm de obiecte. Nu mă refer la noul Iphone care a apărut pe piață. Mă refer la obiectele care se pot repara și care merită o nouă viață, obiectele alea pe care tu nu le mai folosești pentru că nu mai sunt cool dar pentru care alții ar da orice.

Știi cât de multă nevoie are un tânăr de o canapea? Pentru că atunci când ești tânăr nu îți permiți să cumperi mobilă ca să îți mobilezi toată casa…

În fine, revenind la oile noastre, cred că ar trebui să fim mai buni. Tu nu te-ai săturat de răutățile celor din jur? De indiferența unora sau de egoism?

De ce să nu începem să ne schimbăm noi în primul rând? Hai să invităm acasă, la o masă copioasă pe cei pe care îi știm că ne comentează; hai să îi facem să ne comenteze pozitiv dacă tot o fac…

Hai să scriem și noi, ca Oscar, o scrisoare în fiecare zi. Cui? El îi scria lui Dumnezeu. Poți face și tu asta, dar ai putea și mai bine să le scrii prietenilor, rudelor cu care ai uitat să mai vorbești, persoanelor de care îți este dor sau persoanelor pe care le-ai rănit până acum cu indiferența ta!

Și dacă vrei să fii mai bun, nu trebuie neapărat să faci fapte deosebite, cred că trebuie să trăiești doar împăcat cu faptul că alții o fac în locul tău. GREȘIT!

Fă ceva. ORICE! Dar gândește-te cât de bine ar fi, atunci când îți este greu, să existe cineva care să te oprească pe stradă și să îți dea soluția la problema ta. Deci, nu mai merge cu capul plecat, uită-te la cei din jur, poate că sunt mulți care suferă dar tu nu îi vezi pentru că ești prea implicat în problemele tale.

Ia-l de mână pe cel care este rănit și trage-l după tine. Atunci când cazi, el te va ridica! Azi ajuți un om, mâine salvezi un popor întreg!! Îți dau un deget, dar ia-mi toată mâna! Cândva și eu voi avea nevoie de tot brațul!

Imagine de Use at your Ease de la Pixabay 

Text și imagini: https://angelinamardale.com

Publicații:

Eu nu sunt cea care îți va vorbi despre iubire…

de Cintzia Angelina Mardale

Cine poate să vorbească despre iubire? Despre durere? Despre prima oară când clipitul ochilor mi se pare un chin pentru că risc să nu te mai văd…

Eu nu îți voi vorbi despre asta. Nu îți voi vorbi nici despre aburul care ieșea din pielea mea după ce mă atingeai. Nu voi vorbi nici despre noaptea aia, știi tu care. Noaptea aia în care am început să îți simt lipsa, după ce am aflat ce înseamnă să stau lângă tine.

adult-1869008_1920

Nu pot să îți vorbesc nici despre ceea ce însemni tu pentru mine, și nu pentru că nu știu ce însemni, dar nu vreau să te dezamăgesc. Părerea mea despre tine nu este cea mai bună părere pe care aș putea să o am despre un bărbat de care m-am îndrăgostit.

NU POT SĂ VORBESC NICI DESPRE DEJA VU. PENTRU CĂ NU ȘTIU DACĂ CEEA CE TRĂIESC ACUM, AM MAI TRĂIT, CU TINE SAU CU ALTUL.

Cine poate să vorbească despre un bărbat pe care l-a cunoscut din întâmplare? Un bărbat care ți-a dat foc la inima și tu abia că reușeai să faci scântei la el în „corazon”.

Și totuși când te îndrăgostești, nu știi ce să mai faci. Dar eu știu ce să fac cu viața mea, cu mine, cu tine. Cred că îmi ești doar necesitate! Cred că îmi ești doar obsesie! Ești din întâmplare în viața mea..

Lasă-mă să mai încerc o dată buzele alea care topesc totul atunci când sunt atinse. Vreau să văd daca încă mai au același efect asupra mea.

Vreau să știu dacă suntem copiii verbului „a iubi”. Vreau să știu dacă din noi se poate face o familie lexicală.. Sau poate că tu faci parte din familia verbului „a fugi”… și fugi de mine!

Doar pantofii tăi știu câți kilometri a trebuit să parcurgi ca să îți pierzi urma din inima mea. Dar din păcate, în timp ce te îndepărtai, pantofii mei cu toc făceau pași mici și încercau totuși să te prindă din urmă.

adult-1846436_1920
Nu mai știu acum despre ce voiam să vorbim atunci. Și nici atunci nu știam că o să ajung acum să te iubesc atât de mult.

Ha! Ziceam să nu vorbim despre iubire, dar până la urmă toate duc la cuvântul ăsta. Poate e doar un cuvânt pentru tine, dar pentru mine semnifică ceva. Deci am ajuns să te iubesc?

Dacă îți mai amintești de mine, scrie-mi. Sunt fata de ieri seară, din club pe care ai părăsit-o după ce ai sforăit bine în patul ei.
Adresa ți-o amintești tu. Oricum merg în clubul ăla în fiecare sâmbătă! Caută-mă dacă și tu ai ajuns să îmi iubești patul, câinele și pijamaua lu’ tataie.
„Clubăreală”
audience-868074_1920

Imagine de efes de la Pixabay 

Text și imagini: https://angelinamardale.com

Publicații:

Mi-am scris o scrisoare secretă

de Cintzia Angelina Mardale

Mă gândeam că uneori deschid cutia de scrisori și nu primesc nimic în afară de reviste de la Lidl sau alte magazine. Știți probabil și voi despre ce vorbesc. Voi poate mai primiți scrisori, dar unde sunt acele scrisori care se trimiteau pe vremuri??

Am stat și am meditat asupra acestui subiect pentru că mie doar mama îmi mai trimitea scrisori care mă bucurau tare mult. Am evitat să îi dau noua adresă pentru ca de fiecare dată, mama îmi punea și bani în plic. 

Dar vreau scrisori. Vreau să primesc în poștă o scrisoare în care să mi se spună cât de mult îmi duce cineva lipsa sau scrisori de încurajare sau scrisori de felicitări pentru reușite. 

Cui să îi cer și cui să îi dau adresa mea? Așa că, am decis să îmi scriu o scrisoare și peste un an să o pun în cutia poștală.  

Ce voi scrie în scrisoare?  De fapt ce am scris deja:

„Dragă frumusețe mică, 

nu râde, dar tu chiar ești superbă. Te laud eu și Îți fac tot eu complimente pentru că știu că Îți plac și te simți bine când ești apreciată. 

Am aflat cât de bine Îți merge. Ești mai mare decât mine cu un an și deja ai ajuns să scrii romane citite până și de președintele României.  Glumesc. Le citesc doar fanii tăi.  Probabil că asta este o scrisoare pe care o găsești printre mulțimile de scrisori primite de la fani, de la cititori. 

Ți-am citit cartea!!!! Este minunată și nu doar minunată; ce minte extraordinară poți avea încât să creezi așa ceva?

Felicitări și pentru master.  E bine că te duci pe la facultate. Studiile nu sunt doar studii. Anul viitor îmi vei da dreptate. În orice caz, indiferent de calea pe care o alegi, eu voi fi de partea ta! Sunt prietena ta cea mai bună, sunt sprijinul tău,  sunt persoana care te iubește cel mai mult pe această lume și tu deja ți-ai dat seama de asta. Am înțeles că vrei să te muți din oraș?  Aș vrea sa îmi trimiți un răspuns și să îmi spui unde pleci. Călătorești mult și toate aceste aventuri te-au schimbat enorm. Acum un an erai atât de diferită, erai așa ca mine. 

Faci o treabă minunată și nu uit niciodată să te admir pentru tot ceea ce faci tu pentru mine. Mi-ai schimbat viața cu articolele pe care le scrii și m-ai ajutat să trec prin perioade grele. Ai fost și ești persoana care mă ajută, fără să își dea seama. 

Angelina, dragă,  ești fix ceea ce aveam nevoie. Dar uită-mă pe mine. Tu ești cea importantă. Nu știu ce cuvinte să găsesc pentru a te complimenta. Nu știu dacă cuvântul perfectă este cel potrivit pentru felul în care ești tu. 

Și știi ce îmi place mult la tine? Îmi place ca ești și foarte modestă, nu recunoști niciodată în fața oamenilor ce geniu minunat ești. 

Să trecem la treabă mai serioasă. Ai reușit tot ce Ți-ai propus și asta este bine. .. dar fără ajutor nu ai fi reușit.  Multumește-le tuturor pentru că au fost alături de tine. Este un miracol să fii înconjurată de atâția oameni buni. Ai niște prieteni minunați. 

Felicitări și familiei tale pentru că au știut să te învețe câte puțin din tot… felicitări și celor care ți-au adus experiență negativă pentru că fără ei nu ai fi avut ce scrie și ce povesti.

Ești o nebună, Angelina! Ești încă un copil și asta îmi place cel mai mult la tine. Mulțumesc pentru acel zâmbet pe care îl văd zilnic și pe care îl îndrăgesc.  În ochii tăi văd inocența.  Ești atât de dulce și în același timp atât de luptătoare. 

Visul tău în curând se va îndeplini în totalitate. Dar aștept o scrisoare în care să îmi spui care este planul de acum înainte.  Care este următorul tău vis??

Te iubesc, Angelina! Te iubesc așa Cum mă iubesc pe mine, așa Cum te iubești pe tine, așa Cum ne iubim!

Cu drag, 

Angelina”

Ai ajuns până la finalul acestei scrisori? Tu ce Ți-ai scrie? Ce ai vrea să Îți urezi? Care ar fi scopul scrisorii tale?

Lasă un comentariu și hai sa vedem cât de aproape ești de visul tău! 

P.s. scriu de pe telefon la miezul nopții.  Promit sa corectez!!!

Imagine de Bruno /Germany de la Pixabay 
https://angelinamardale.com
Publicații:

Mi-e frică de el, chiar dacă îl iubesc…

de Cintzia Angelina Mardale

Ți-a fost vreodată frică de un bărbat? Poate că nu sau poate că da, dar normalitatea spune că nu ar trebui să îți fie frică de nimeni. Mie îmi este frică de el.

Nu este un bărbat rău! Nu! Are un suflet „de catifea”! ZĂU! Este tare drăgăstos, este gentleman, este sufletist, se ocupă de mine, se interesează de mine și cel mai important, văd că mă iubește!

Problema este că îmi este frică de el. De ce? Pentru că nu am simțit niciodată ceea ce simt acum. Parcă doar gândul că îl văd sau că-l aud îmi transformă mațele în stadion de fotbal.

ȘI CUM SĂ NU ÎMI FIE FRICĂ DE EL? CÂND VĂD CE POATE FACE DOAR CU O SCURTĂ ATINGERE? CUM SĂ NU MĂ TEM DE EL CÂND DOAR PRIVIREA LUI MA TOPEȘTE PE VIAȚĂ? ȘI ȘTIU CĂ NU AR TREBUI SĂ ÎMI FIE TEAMĂ DE EL, ȘTIU CĂ NU AR TREBUI NICI MĂCAR DE IUBIREA NOASTRĂ SĂ MĂ TEM. DAR DACĂ ACUM ARE EFECTUL ĂSTA ASUPRA MEA, MAI TÂRZIU CE VA FI?

Și chiar aș vrea să știu dacă și el se simte așa, dacă îi este frică de ceea ce este între noi. Vreau să știu dacă magnetul dintre noi doi ne atrage pe amândoi sau doar eu am impresia asta?

Acum ceva timp, când l-am cunoscut, nu credeam că poate exista un astfel de sentiment… nu îmi imaginam că există așa om pentru care să-mi pierd mințile, dar totuși mi-am dat seama că pentru el am doar sentimente profunde și că nu este tipul peste care să treci cu vederea.

M-a atras carisma lui, sufletul lui, dulcegăriile lui, felul lui de a răspunde responsabil la lucruri. Dar cred că și frica asta de el mă atrage și mai tare. Îl iubesc, dar iubirea, aici, nu mai este un factor important. Doar frica ne mai unește…

Frica de iubire…

Imagine de Enrique Meseguer de la Pixabay 
https://angelinamardale.com
Publicații: