Sus și … jos

de Manuela Timofte

Sus este frumos, jos este urât. De sus se vede mai frumos, de jos se vede mai urât. De unde ai priveliștea cea mai frumoasă?

Numai de sus poți privi în jos și numai de jos poți privi în sus. Muntele are vârf, dar are și poale, îl urcăm, dar îl și coborâm. În viață vrem să fim undeva sus, că nu este bine jos, deși orice urcuș pornește de undeva de jos. Ajungem sus dar trebuie să ajungem și înapoi jos, pentru că “orice urcuș are și coborâș”.

Sus înseamnă bogăție, jos înseamnă sărăcie… O valoare falsă pe care ne-o dăm și nouă și altora în funcție de ceea ce vedem cu ochii fizici sau raționăm că înseamnă valoare. Ne folosim de o ierarhie născută din gândirea rațională, din egoism, din setea de putere falsă. Dar dacă ne privim cu sinceritate pe noi în oglindă sau privim semenii din jurul nostru, suntem oameni cu toții. Oare nu ar fi plictisitoare o lume în care toți să arătăm la fel? În care toți să gândim la fel?

Suntem învățați să ridicăm în slăvi pe cei ce îi vedem acolo sus deși nu acceptăm că în același timp fac greșeli. Ne displac cei ce fac munca “de jos”, dar și ei fac bine. Îi urâm și îi condamnăm pe cei ce considerăm că fac rău, fără să acceptăm că și ei au partea lor bună. Dar dacă cel bun ne face rău, îl vom urâ și pe el. Îl vom aprecia și pe cel rău care ne face un bine. 

Lecții de învățat vom găsi mereu la natură. Astfel, soarele ne luminează pe toți, indiferent că suntem în vârful muntelui sau la poalele lui. Sau cum spune una dintre legile lui Zamolxis, «Nu uita că faci aceiași pași spre vârful muntelui ca și spre baza lui, aerul este la fel și sus și jos, copacul crește la fel și în vârful muntelui ca și la baza lui, soarele la fel luminează piscul muntelui ca și pământul cel neted.«

Frumusețe sau urățenie, bunătate sau răutate este ceea ce vedem cu ochii fizici și ceea ce oferim noi din interiorul nostru. Nu degeaba ceea ce vedem este oglinda noastră. Noi nu suntem numai frumoși sau numai urâți, numai buni sau numai răi. Noi înșine suntem ambele, suntem cei doi poli de care ne vorbesc axiomele hermetice din Kybalion:“totul este dublu, totul are doi poli, totul are două extreme”. 

Ceea ce este sus este ca și ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca și ceea ce este sus.

Kybalion

În fiecare dintre noi există această polaritate și numai când ne acceptăm și frumusețea și urâțenia, și binele și răul din noi, învățăm să ne acceptăm în întregime așa cum suntem. Numai atunci putem să-i acceptăm pe alții cum sunt. Numai atunci când ne acceptăm pe noi întru totul, putem accepta lumea ca un tot și putem accepta unitatea Universului. 

Noi alegem să vedem numai sus, numai jos sau imaginea întreagă.

https://gobblersmasticadores.wordpress.com/ & https://inalove.world

Imagine din arhiva personală