Seara

de Milucă

Când pier în slăvi, luminile cerești
eu văd în pragul serii, agățat,
Un culoar ce greu îl cucerești,
zicând… ce repede-a-nserat.

Ai vrea o clipă, seara prelungită
să vezi albumul ce-a rămas din zi
Dar lumina singură, bătută
de umbriri, e dusă către miazăzi.

Și cum zburau prin stele pașii ei,
când nu intrau deloc în mersul lor,
Eu zâmbeam… dar tu de vrei,
poți plânge de gând amăgitor.

Se vor opri la-l tău respir frumos
și plecăciuni vor face de dorești
Dar mai întâi prin codrul cel frunzos
încearcă tu cu min’ să te-ntâlnești.

Umbrele, atunci în trista cale
Vor plânge singure sau vor cânta,
Când eu în codrul cel din vale,
Voi plânge-n preajmă-ți… pe mata’…

Copyright © 2022MMT. All rights reserved

Imagine de FMedic_photography de la Pixabay 

Volume publicate:

Anuncio publicitario