Acasă

de Milucă De două zile sunt acasă, ce bucurie pe ai mei! Dar pe la dânsa n-am fost încă – Și nu mai pot de dorul ei! Un gând neînțeles, o frică mă tot întârzie să plec și cum aș vrea din suflet, doamne, un ceas sub ochii ei să îmi petrec. Să am prilej…

Dus cu gândul

de Milucă E seară… Afară plouă liniștit, În casă e lumină străvezie, eu stau și clipocesc cu gândul amorțit spre calea vieții ce va să fie. Cat cu ochii pe jumătate-aproape-nchiși și parcă mi-e tot somn. În împrejurimi totul e pustiu ca-n vis aș vea să strig și-adorm ca-ntotdeauna. Nu mai pot, sunt cu totul…

Dragoste de codru

de Milucă Pe cărări printre făget, Umbre molcome pornesc. Tot mergând așa încet, Cu mult drag te-nsoțesc. Tu pornești acu’ la vale Printre flori și mulți fragi cântec de dor și jale ce le cântă fetei dragi. Când prin doinele frumoase tu pășești alene-n pas, scorburile vechi și roase toate-n urmă ți-au rămas. Tu ești…

Noapte la periferie

de Milucă Lumina blând s-a ridicat, În curte plantele au adormit. din bucătătie pe-nserat’ O groapă-n ape vezi difuz și-o perie pe dușumea. Tăcerea prcă s-a urnit, s-a dezlipit un ciob din zid ……………………………………………….. Se-ntreab-acum, «să cad ori ba?» Copyright © 2021MMT. All rights reserved Imagine de Juri Kivit de la Pixabay

Omul ostenit

de Milucă Câțiva plugari mai sunt pe-ogoare, tăcuți, spre casă o pornesc la drum. Alături, ne așternem eu și râul- în inimă îmi doarme frageda iarbă acum. Și râul lin rostogolindu-și tihna poveri și griji în rouă s-au schimbat; La umbră, un om trudit este acela ce s-a culcat. Și pacea o împarte înserarea, din…

Pernelor

de Milucă Pernelor albe, pernelor triste, cât v-am îmbrățișat! Voi toate le știți, câte-am pătimit și câte am visat. De câte ori mi-am spus durerea, de câte ori v-am mângâiat, vă spuneam vouă în locul altuia, de eram obosit, ori poate înșelat… Suferința în voi mi-am ușurat și nopțile mi-au trecut cu voi; de multe…

Clădire veche

de Milucă O clădire veche este lumea, supărată-n temelii – De grindă fruntea ți-o lovește, când drept o ții… Doar s-o ții, dar tu o pleci spre a te feri. Eu însă capul nu mi-l plec, de s-ar zdrobi! Copyright © 2021MMT. All rights reserved Imagine de Free-Photos de la Pixabay 

În bătaia soarelui

de Milucă Ierburi, ape și răzoare, se mândresc îmbujorate, frumoase care mai de care, cu verdeață împănate. Frăguțe sub tufe sure, râd cu fața însorită râde falnica pădure de răcoarea întețită… Vântul e domol, slăbuț, îl zărește blândul soare ce simte fundul unui puț în adâncimea lui cea mare. Mă zărește și pe mine prin…

Un moment

de Milucă În seară, umbrele-s întinse din apus în răsărit, și drumurile-ți sunt stinse, tu stai cu gândul răcorit. Un moment aștepti ca să apară cum așteaptă mărul copt să cadă. Un moment aștepți plângând cum codru-așteaptă ploaia tremurând. Aștepți de mult și ea nu vine, un moment mai stai în așteptare cum așteaptă cerul…

Dorul meu

de Milucă Nu-mi cânt în silă visul de-altă dată, Nici nu vreau aluzii-n asfințit. Ochii mei ce nu te văd la față, Tot clipesc… c-au obosit. Ah! Privirea mi s-a-ntunecat Gândind mereu la ochii tăi albaștri Ce sufletul mi-au astupat- Și durerea în drumul meu s-abate. Cu gând de biruitor mă-mbrac Și amorul mi-l acopăr-…