de Issabela Cotelin
Ia-mă de mână și haidem prin ploaie De mult n-am mai fost așa, de nebuni, Și ploaia pe trupuri ne curgă șiroaie, Ne spele păcatul venind din străbuni. Ia-mă de mână și haidem la mare, Nu-mi spune c-afară e iarnă și-i frig, În vremea din noi e pururea soare, Din zile în beznă nu vreau să mai strig. Ia-mă de mână și haidem la munte Pierdute poteci doar noi vom găsi, Doar ciute și cerbi cu stele în frunte În verdea lor vară timid ne-or primi. Ia-mă de mână și haidem din iarnă, Acum, până când nu se face iar luni, Uitate ninsori adevărul să-l cearnă, Ne-ngroape străini de orice minciuni. Ia-mă de mână și haidem departe În țara în care doar iubire va fi Și despre noi să scrie în carte Că dintr-o iarnă am fugit într-o zi.

https://semaiintampla.com/ Volume publicate:
Issa, îmi deschizi ferestre către anotimpuri de demult, mai calde, mai nebune, mai ….❤️
Me gustaLe gusta a 1 persona
Păi… e și ăsta un scop al poeziei. Să mai ștergem geamuri de la mansarde uitate 🙂 Ne uităm puțin și coborâm la loc, în living sau bucătăria open space.
Me gustaLe gusta a 1 persona
Mulțumesc, Masticadores ❤
Me gustaLe gusta a 1 persona
❤🔆🌈
Me gustaLe gusta a 1 persona
Iubesc ploaia, dar așa cum ai spus-o tu, mă face s-o ador!☺️🤗
Me gustaLe gusta a 1 persona
Și eu, de fel, și-i tot aduc omagii cu orice ocazie 🙂
Me gustaMe gusta
Eu nu pot să te iau de mână, dar te iau de fiecare vers și te urmez oriunde mă duci atât de frumos. 🙂
Me gustaLe gusta a 1 persona
Mulțumesc, Petru, mai avem, în acest caz, de colindat… ❤❤
Me gustaLe gusta a 1 persona