Scrie-mi!

de Ileana Vlădușel

Acest dor absent,
mă arde mai tare ca jarul din foc.
Îndoielile rămase agățate peste altoii
Dragostei noastre,
Îmi răscolesc nopțile în șiroaie de șoapte
venind de departe…

Scrie-mi!
Scrie-mi, să te mai pot regăsi în cuvinte,
Absența ta mi-a umplut patul de arse
dorințe
Și mi-a împodobit mâinile cu brățările nopților roase,
Lacrimile cad generoase și arse.

Nimic!
Nu-mi mai amintește de tine nimic,
Doar pielea mea pedepsită să ardă pe rug
Își adună cenușa risipită în vânt.
Grele zăbrele îi astupă inimii glasul și ninge!
Ninge cu absențe și uitarea învinge!

Ce nopți iubire!
Și ce zile…
Mi-au rămas atât de puține fotografii cu tine
La fel și nopți, cele în care plângea timpul
Că nu poate să-și prelungească în noi
preludiul.

Și eu,
Eu cad adeseori în uitare.
Încercând să adun resturile, calc cenușa
în picioare.
Cenușa aceea înflorită din tot
Ce a ars din al indiferenței foc!

Doare!
Doare întunecat și obosit,
Așa cum îmi este pieptul de plecarea ta oropsit.
Nici nu mai pot să merg prin această ceață densă
Ce mi-ai lăsat-o pentru toată iubirea,
Recompensă!

Scrie-mi!
Scrie-mi să știu dacă te mai aștept
sau să scrijelesc pe această iubire un testament!
Vreau să-ți las absențele moștenire
să-ți viscolească trecutul în care
mi-ai adăpostit ziua de mâine!

Au rămas mângâieri fără palme
Și s-au așternut ierni peste ruginiul din toamne.
Din pieptul nostru cresc umbre
iar absența ta înflorește sumbre
culori peste zâmbetele înghețate.
Și nimic, nimic, nu te mai întoarce!

Și tu…
Tu te-ai rătăcit departe de privirile mele
Acum nu mai ești nici măcar
Cioburile rămase
din paharul cu care mi-ai împărțit
Fiere…

09.06.2019 – din vol. Emoții în cuvinte

Volume publicate: