de Issabela Cotelin
M-a aburit cineva într-o zi Și-a trebuit să-mi scot ochelarii Prescriși permanent De cel mai bun medic curent. Dintr-odată Chipuri s-au alungit Lăbărțat, deformat, prelungit Nu mai vedeam limpede Dar ciudat cât de clar Vedeam prin ceață Formatul lumii barbar. Într-un târziu Efectul de seră s-a dus Ochelarii pe nas iar mi i-am pus Și lumea Cuminte S-a reașezat La locul ei dinainte scontat. Poem apărut în Agora artelor nr. 8/2022
Volume publicate:
MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte 
Neața și mulțumesc!
Me gustaLe gusta a 1 persona
Frumos, ca tot ceea ce vine de la Issabela!
Me gustaLe gusta a 1 persona
Mulțumesc, mă onorează!
Me gustaLe gusta a 1 persona
Cu mult drag!
Me gustaLe gusta a 1 persona
Și eu care credeam că aburirea se petrece doar sticlelor de bere, când le scoți de la rece! 😉
Faină aburire, Issabela! Să știi că și eu, uneori, strâng pleoapele atât de tare, încât reușesc să văd altfel lumea din jurul meu…
Me gustaLe gusta a 1 persona
Că bine zici… am si una cu lumea de sub pleoapele strînse…
Mulțumesc, Lau!
Me gustaLe gusta a 1 persona
Bine că efectul a fost trecător. Permanent rămâne talentul tău de a interpreta fiecare fenomen! 🙂
Me gustaLe gusta a 1 persona
Dacă tot îmi ies în cale… 🙂
Mulțumesc frumos, Petru!
Me gustaLe gusta a 1 persona