Prietenii mei Virtuali

de Issabela Cotelin Sunt prietenă cu un munte Nu de om Ci unul cu un lux inutil De amănunte Mai am prieten un caprifoi O cascadă Un ambasador Câțiva avocați ai mușchilor pierduți Câțiva soți de lebede muți Și, dacă ochi-mi vor vrea să îl vadă, Și un trifoi. Niște necăutați ufologi Cohorte de părerologi…

Cine are dreptate

de Issabela Cotelin Cine are dreptate, Ion, Vasile și Marin, Când sapă brazda gliei calmă, Își șterg sudoarea frunții în sudalmă Și-al verii soare-i arde-n plin? Sau eu Că praf de stele Grele Ca visele mele rebele Macin întruna în a minții cetate? Ion, Vasile și Marin Ară în veșnicie cu bătătorită palmă Dar nu…

Pereții

de Issabela Cotelin Stau într-o cameră, înconjurată de șase pereți. Stau în ea pentru că trupul meu trebuie să stea undeva, pe pământ – de fapt, chiar verbul a sta e un fel de a spune că exist într-un fel. Uneori stau cu suflet cu tot, e duminica făpturii mele. Pereții din jurul meu –…

Efect de seră

de Issabela Cotelin M-a aburit cineva într-o zi Și-a trebuit să-mi scot ochelarii Prescriși permanent De cel mai bun medic curent. Dintr-odată Chipuri s-au alungit Lăbărțat, deformat, prelungit Nu mai vedeam limpede Dar ciudat cât de clar Vedeam prin ceață Formatul lumii barbar. Într-un târziu Efectul de seră s-a dus Ochelarii pe nas iar mi…

Te-am așteptat

de Issabela Cotelin Te-am așteptat ca iarba ploaia Ca mugurul pe ram te-am așteptat Ca ramul rădăcina de copac Ca trunchiul seva lui te-am căutat. Te-am așteptat ca noaptea luna Ca stele univers te-am așteptat Ca universul prima lui lumină Și ca lumina ziua ei te-am căutat. Te-am așteptat ca gândul zborul Ca zborul cerul…

Orașul bolnav

de Issabela Cotelin Orașul acesta bolnav Își linge rănile  Sub un soare pal De iarnă supus Din sfârșitul acesta de săptămână În care din nou a trăit Pe sub mână. Îl mai doare puțin Ce-i drept Măseaua de minte Pe care tocmai și-a scos-o Dintr-al minții sale palat Dar își întinde trupul cel lung Deșirat…

Distanțe

de Issabela Cotelin De la poli până la lună Dor mi-i de o vorbă bună De la lună pân-la poli Îmi e dor de-ai zilei soli. De la stele pân-la soare Dor îmi este de uitare De la soare pân-la stele Îmi e dor de ale mele. De la mine pân-la tine Dorul pleacă, dorul…

Declarație de zbor

de Issabela Cotelin Pentru că nu puteam să zbor Pur și simplu Fără ca lumea să știe ce fac Am dat o scurtă declarație Pe o petală cuminte de mac. Am semnat cum că zborul E mersul pe aripi Al păsării care n-are picioare Și multe alte truisme și corolare Am înghesuit într-o singură floare…

In memoriam

de Issabela Cotelin Poetul a mai fâlfâit o dată din aripi Și s-a ridicat înspre cerul Atât de mult odată cântat. În urma lui  Au rămas câteva poeme nescrise, Câteva replici frumoase de dat, Câteva măști Pe altarul zilei de colorat, Câteva zâmbete nedate la timp, Câteva lacrimi înapoi de luat. O pană a căzut…

Contemporani cu ei (5)

Pentru mine, creația, indiferent de formă, este părticică din frumusețea sufletească a celui ce îi dă naștere. Din păcate, este (mai) apreciată după moartea omului și nu prea mult sau deloc atunci când acesta este în viață. De aceea, încerc să vă ofer, celor ce vă aplecați mintea și sufletul asupra acestei pagini, motive pentru…