Săraca limbă bogată

el

de Issabela Cotelin

Deunăzi, nimeresc pe un blog ale cărui texte îmi plac și citesc unul. Îmi place și textul respectiv, fără îndoială, altfel nu aș fi trecut pe acolo. 

Era un text cald și cursiv, la persoana întâi – o amintire narativă, studiată post factum.

Textul e preponderent liric și bine scris, induce și produce senzații, provoacă amintiri proprii. Dar nu despre asta e vorba. Era cât pe ce să trec mai departe, în seninătatea mea de cititor (aka reader), când văd sus de tot un fel de subtitlu, ca o încadrare a textului respectiv: neo proză, smart emotional nu-mai-știu-cum. Și rămân agățată de această sintagmă cu mintea, deși am închis demult articolul respectiv.

Stop cadru. Mă opresc aici cu mintea, cum spuneam. Mă opresc, practic, cu totul. Sau, mai bine zis, încerc să cuprind. Mă laud de atâta timp – nu numai singură, mă laudă și alții – că sunt open mind. Și chiar mă simt așa. Însă, în unele aspecte ale existenței, mă trezesc subit mai conservatoare decât papa de la Roma – deși nici această expresie nu mai e ce era, fiind în istoria Vaticanului papi atât de deschiși la minte, cât să răvășească puțin bretonul de pe fruntea papalității.

Deci, gândesc eu profund, în noua lumină, Macii…, prima mea carte, nu mai e un roman de confesiune, după ce m-am chinuit atâta eu însămi să îl încadrez oarecum, printre memorii, autobiografii și alte subramuri. Să fie, în noua lumină, jurnalul meu o neo proză smart emotional…?  

Cum drumu-i lung și n-am s-o aflu niciodată de la critica noastră, care nu va folosi termenii străini în veci, atâta timp cât va mai exista – și bine face – a trebuit să mă descurc tot pe cont propriu, dându-mi seama astfel că există două feluri de literaturi contemporane: cea „clasică” (nu găsesc alt termen) și cea neo, cea a netului, literatura virtuală, în pofida faptului că ajunge tot mai des și tipărită.

E o explozie, nu neapărat pandemică, de scrisuri azi. Azi tot românul nu numai că s-a născut poet, dar e și prozator în devenire. Nu e rău, atâta timp cât fiecare își are propria-i măsură și-și cunoaște lungul scrisului. Avem astfel, după mine, o literatură de consum destul de solidă și bună și, din fericire, ne-erotică preponderent (deși locul acesteia eu îl văd în sex-shop-uri, marea ei căutare arătându-mi gradul de „cultură” a nației respective).

Dar, no offence, ca să mă aliez limbajului, sunt mulți copaci tăiați aiurea. Multe edituri care publică orice, pentru bani. Mulți oameni care au destui bani pentru a se publica. Și, mai ales, multe cursuri pentru scriitori. Cursurilor de creative writting le-aș vedea o mare utilitate ca activitate școlară sau extrașcolară, deși tocmai în acest perimetru lipsesc cu desăvârșire – young adult, vorba lor proprie. Pentru adults, însă, pentru cel ce s-ar vrea scriitor, creative writting e ca un fel de dezvoltare personală pentru restul lumii care s-ar vrea om reușit. Chiar ieri am văzut un buton cu inscripția cum să devii scriitor în 7 (sau 10, am uitat) pași. Na, zic, ce simplu, și, până să mai vină alt gând, tot pe net găsesc și una dintre explicații, aceea că scrisul e terapie. Este și asta. Dar, să mă ierte fanii aprigi ai creative writtings-urilor, și în psihoterapie se folosesc diverse metode, în funcție de pacient, inclusiv cea a scrisului; or, dacă s-ar publica toate euforiile acestora, ar fi, măcar ea, o literatură bine definită: literatură de specialitate.

Scriitura nu e, totuși, un job ale cărui skill-uri să fie însușite la un curs. Scriitura e vocație. Ca medicina. Ca profesoratul. Ca orice altceva. Și zidarului îi trebuie chemarea interioară de a potrivi cărămidă peste cărămidă, ca să iasă o construcție durabilă – și știm cu toții ce clădiri la minut se fac azi. Și minerul trebuie să iubească adâncul pământului, altfel n-are ce căuta în el. Mai artă e în minerul devotat adâncului său decât în scriitorul care compune după reguli și norme. Când lucrurile nu se armonizează de la sine, apar anomalii, pentru că naturalețea e cheia oricărui univers. De aceea au și fost atât de nefirești mineriadele duse sub sloganul Moarte intelectualilor… 

Iar m-am depărtat. O altă „belea” (nu găsesc cuvânt mai literar) a cărților actuale, cu rădăcini adânci în excesul de virtual, îndeosebi facebook, este aceea a aprecierii omului, în detrimentul scrisului său. O mulțime de „oameni buni și frumoși” sunt publicați astăzi și se insistă în prezentări pe această latură. Or fi, sunt departe de a contrazice o calitate umană, dar „omul bun și frumos” nu are aprioric nicio legătură cu un scris bun. Ba, din contra, istoria artei universale demonstrează contrariul. 

Lăsați omului ce e al omului și scrisului ce e al scrisului.

Sau, poate, nu înțeleg eu mersul lumii și definiția omului nou, universal și multașteptat, care face un curs online și e bun la toate după absolvirea lui. Mai ales că Amazon (și chiar câteva saituri românești) oferă acum varianta de a transforma orice e-book într-o carte tipărită într-un singur exemplar, la dorința cititorului respectiv. Mai cool de-atât – greu de imaginat.

Pe de altă parte, oameni și instituții cu îndreptățire să contureze o literatură modernă și contemporană viabilă sunt atât de controversați, împărțiți sau dezinteresați de o idee abstractă, în favoarea profană a momentului personal de glorie sau declin, încât…

Revin. Pot să înțeleg – de aici pornisem, de fapt – că, în complicitate cu creative writtings-urile, au apărut și toate denumirile actuale: dark, epic, high sau love fantasy; historical, multicultural, spicy sau sweet romance; creepy kids, gothic, magic sau quiet horror; alternate history, arthurian sau bangsian fantasy, biopunk sau sreasteampunk etc. Tot odată cu ele, presupun, betta sau sensitivity reader-ii – nu le știu și lor subramurile – au înlocuit cititorii. Pot să înțeleg că la o literatură de consum avem un limbaj aferent de consum universal. Pot să înțeleg că avem iluzia devenirii unui om mai bun, mai reușit, mai talentat printr-un curs online. Textul acesta ar fi rămas, totuși, nescris, dacă nu aș fi văzut, izolat, edituri consacrate, cu aură de focare de cultură, pretându-se la astfel de prezentări comerciale și americanizate. What’s next?

Și, pentru că scrisul aplicat trebuia să se cheme cumva, se numește, probabil, neo proză. Iar smart emotional e, probabil, o subspecie. At least, această neo literatură îmi induce o ultimă și retorică întrebare: limba noastră română mai subzistă pentru unicul scop de a o cinsti, cu vehemență virtuală și cu decorații reale, o dată pe an, de ziua ei prestabilită?

https://semaiintampla.com/

Sursă foto: https://my-vvp.com/

Volume publicate:

31 Comentarios Agrega el tuyo

  1. Issabela dice:

    Mulțumesc, Masticadores!

    Le gusta a 1 persona

  2. Mihail Toma dice:

    O să le-nghițim și pe astea. Cum crezi c-am ajuns să avem o limbă atăt de stufoasă? suntem lipicioși 😉

    Le gusta a 1 persona

    1. Issabela dice:

      Nah, unde-s dacopații acum…?

      Me gusta

      1. Mihail Toma dice:

        He, he! În tunelul secret al lui Ștefan cel Mare ascuțind falxurile și cântând în cor: Unde ești tu Țepeș doamne…!!!
        Mi-ai ridicat la fileu: am să republic „Chivotul sufletelor” c-au apărut indieni noi pe firmament, care merită și ei tot ce-i mai bun!!! 😉

        Le gusta a 1 persona

      2. Issabela dice:

        😀 îmi sună cunoscut, aștept cu răbdare 🙂

        Me gusta

  3. Tatar Lau dice:

    Bănuiesc că folosire preferențială în exprimare a atâtor cuvinte străine, cuvinte care au variante multiple în limba română, e un semn de lipsă de educație. Cineva vrea să-și demonstreze «inteligența», arătând că are habar de cuvinte în limbile altor nații. Nu cred că o persoană cu adevărat educată ar face așa ceva, înainte să epuizeze posibilitățile de exprimare în limba maternă…
    Referitor la publicarea de cărți «fără număr», ai perfectă dreptate. Sunt anumiți «promotori ai culturii» care câștigă bani grei publicând texte fără nicio valoare. Nu e păcat de frumusețea pădurilor, să le folosim pentru a genera maculatură?? Pentru un moft cu iz literar, mi se pare suficientă o pagină de internet pe care să-ți pui gânduri, trăiri, amintiri. Dacă observi că ceea ce ai scris are căutare, poți să te gândești și la o eventuală materializare a textelor tale. Altfel, încearcă să fii ecologist! ( eu sunt ecologist 😜)

    Le gusta a 2 personas

    1. Issabela dice:

      Ca răspuns la prima parte a comentariului tău, iată o captură de ecran relevantă de pe linkedIn… sper să-mi iasă punerea ei aici:

      Me gusta

      1. Tatar Lau dice:

        Normal, când traduci un manual străin și nu ai idee clară despre semnificația unui cuvânt, îl lași în limba lui că dă mai bine 😀

        Le gusta a 1 persona

      2. Issabela dice:

        😁😁 a, și trebuie să am eu…? Voiam să-l caut în dicționar, dar, uite, n-o fac. Vreau să trăiesc fără să știu exact ce e mindfulness 🙂

        Me gusta

      3. Tatar Lau dice:

        Eu vorbeam despre domnul profesor și titlul conferinței pe care o ține…
        Inițial, am fost curios ce traducere găsesc pentru acest cuvânt, dar acum m-am hotărât să nu mai caut nici eu 😜

        Le gusta a 1 persona

      4. Issabela dice:

        Și eu tot despre dl profesor… 🙂

        Le gusta a 1 persona

  4. ina02s dice:

    Issa, perfect de acord cu tine! Uitasem de neo marxism și uite neo literatura, brr.. Sa speram că cei cu har, cu vocație, vor face ce trebuie să facă, oriunde. Visez?
    Mulțumesc! O zi buna! 😘❤️

    Le gusta a 1 persona

    1. Issabela dice:

      Bună paralelă, chiar perfectă… cum de nu mi-a dat prin cap?
      Dacă visezi, Ina, atunci visăm împreună 💗

      Me gusta

  5. Ecoarta dice:

    N-am înțeles nimic! Sincer! Eu o să scriu ca şi până acum, că n-am de gând să devin altceva decât ceea ce sunt acum.
    Chiar acum mi-a venit în minte un proverb: nu mai vedem pădurea din cauza copacilor!

    Le gusta a 1 persona

    1. Issabela dice:

      Și eu scriu ca și până acum, dar mă mai apucă și pe mine din când în când… 🙂

      Me gusta

  6. m-am pierdut printre atatea neoliticuri si paleoliticuri si neo proza smart emotional!
    exact! saraca limba bogata!
    culmea ca toate aceste cuvinte care parca nu si-au gasit corespondentul in limba romana, sunt incuietoare. ba chiar ucigatoare. multe de spus or mai fi, Issa. multe si grele!
    (Ion Dafinoiu! Sanatatea mintala! Tot respectul pentru domnia sa! intr-o zi am sa-ti spun de ce)

    Le gusta a 2 personas

    1. Issabela dice:

      Uite că e aici comentariul tău și e la fel de binevenit 🙂
      Da, sunt mult mai multe de spus decât am schițat eu, dar, cât timp presă, edituri mari și altele se aliază la englezisme pentru un succes facil la publicul de bază, sunt souse degeaba.

      Le gusta a 1 persona

  7. Ideota69 dice:

    Alors, că tu știi, Issa, că mie-mi plac limbile romanice ori neo, neolatine… voiam să zic că «fiecare pasăre pe limba ei piere» dar aici o să adaptez și-o să spun că fiecare pix pe scriitura lui piere…. cât despre restul, cred că e normal ca lucrurile să se schimbe, în orice domeniu, deci și în acesta – tehnologia se dezvoltă, limbile se fluidizează, mințile se transformă. Dincolo de faptul că nu simt să am dreptul să judec dacă în bine sau în rău, lasând această ingrată treaba timpului și istoriei, că am văzut că știu s-o facă bine, în momentul ăsta recunosc din profundul egoismului ce mă domină că sunt bucuroasă că cineva se mai ia și de «englezisme» si nu numai de cele 2 cuvinte italiene pe care le scap uneori la un test de 500 și care, sincer, n-am înțeles niciodată de ce deranjează mai mult decât invazia sematică englezească. Lucru care, privind dintr-un anumit unghi, pare un fel de renegare a originilor doar pentru ca vin de la o rudă de unii considerată săracă… În altă oridine de idei, cred că e un lucru bun că multă lume încearcă pentru că altfel e dificil sa-ți dai seama dacă ai ori nu ai talent, și aici nu mă refer doar la scris, partea mai puțin bună, exact cum tu punctezi, începe acolo unde se pierde bunul simț și cel al ridicolului și unde, cu certitudine, ar trebui să intervină experții în domeniu, în orice domeniu! Așadar, mi-a plăcut mult tema dar și mai mult modul în care ai pus-o în discuție!

    Le gusta a 1 persona

    1. Issabela dice:

      Răspunsei în camera cealaltă… 🙂

      Le gusta a 1 persona

      1. Ideota69 dice:

        Da! Zici că ne plimbăm prin labirint ahahaha

        Me gusta

      2. Issabela dice:

        :)))) seară frumoasă și ție! Pe măsura ta ❤

        Me gusta

  8. Cred că ar fi bine dacă toate editurile ar trebui să-și asume responsabilitatea distribuirii publicațiilor lor. În acest fel, s-ar gândi mai bine înainte de a scoate o carte care nu va fi parcursă decât de o mână de cititori, care au primit-o gratuit de la autor.

    Le gusta a 1 persona

    1. Issabela dice:

      Câte sunt și aici… la mijloc, în spate sau în față de spus!
      Și, totuși, știu încă prea puțin din toate mecanismele publicării și distribuției, dar destul cât să mă chinui cu postura de autor independent.
      Ar fi foarte multe de făcut și de reglementat pentru un curs corect și firesc al procesului și

      Le gusta a 1 persona

      1. Issabela dice:

        Scuze pt ultimul «și», e în plus 🙂

        Le gusta a 1 persona

  9. Florina dice:

    Așa e Issa, nu poți să scrii doar de dragul de a scrie… orice, oricum. Să nu fii în stare să articulezi două fraze, dar să știi că oricum se taie la montaj ce nu merge și gata… iese cartea. De-ar fi ușor, mâine aș publica și eu. Dar nu e, așa că prefer să învăț, să scriu, să șterg, să rescriu, să aștept… etc.

    Le gusta a 1 persona

    1. Issabela dice:

      … Că se dusese aici comentariul, Florina, noroc că m-am obisnuit acum si mă uit în mai multe părți 🙂
      Și tot ar fi ceva să aibă cine să mai «taie la montaj», dar…

      Le gusta a 1 persona

  10. Issabela dice:

    … Că se dusese aici comentariul, Florina, noroc că m-am obisnuit acum si mă uit în mai multe părți 🙂
    Și tot ar fi ceva să aibă cine să mai «taie la montaj», dar…

    Me gusta

Deja una respuesta

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Salir /  Cambiar )

Google photo

Estás comentando usando tu cuenta de Google. Salir /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Salir /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Salir /  Cambiar )

Conectando a %s