Stele mi se-așează pe umeri, sorbindu-și lumini neînțelese
Dintre lumi prinse-ntre psalmii ce-și desprind forme-n abstract.
Din conuri de umbre adânci se rostogolesc în cercuri
Idei ce-și flutură aripile peste gândurile nopții. Iar eu, un solitar,
Rămân să despic drumuri printre de ce-urile existenței.
Un gând se îmbină cu altul sub îmbrățișări de sensuri și culoare.
De-i picur un zâmbet, își nuanțează speranțele,
Chiar dacă zăpezile cad cu patos peste pământul plecat în visare.
Îngeri mă prind în hore și valsăm visurile până atingem luna
Apoi le colorăm în gânduri albastre, agățându-le cireșe la urechi.
Zâmbim, iubind lumina nădejdii ce ne mângâie dulce.
Așa se văd culmile bucuriei dincolo de înțelesurile zilei.
… Cu ochii deschisi, printre picături de stele și visare,
Împletesc gândul nopții cu rădăcini de voință,
Înflorindu-mi muguri de ardoare peste sonetele nopții.
Volume publicate:
Imagine de la Pexels
MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte 