Răzbată-mi sufletul pur, ca întâia oară!

de Maria-Sibioara Sângerean

Privește-mi sufletul de albă floare,
Ce se deschide, sub atingerea subtilă
Și vom cunoaște tandra splendoare…
Gusta-vom repetat… secunda divină!

Dezmiardă-ți brațul, ce alene mlădie,
Prin părul castaniu, răsfățat de vânt,
Când petrecem în ritm de simfonie,
Prin anotimpurile care curg!

Privește-mi ființa întreagă
Și vei simți, cum tresaltă viață,
Când îmbobocim-n primăvară
Găsind cheia fericirii, dimineața…

Privește-mă, să te culg din rătăcire
Când știi că te ador și azi dulce ispășire!
După un veac, de căutări prin pustnicire…
Să prăznuim-n bucla vremii, târzia împlinire!