Falx vs Gladius, Dáoi vs Romani

de Patricia Furstenberg

Trupele Romane se rostogoleau spre Dunăre ca o piatră de moară, netezind drumuri peste pășuni, transformând triburi libere în cetățeni romani și – zice-se – chiar mândri.

Până când pasul sigur al legionarilor a ezitat. O singură dată.

Nu după ce au traversat Dunărea pe poduri legănate de bărci, mânați de o sete crâncenă pentru bogății de poveste.

Nici după ce paloșul lor cu tăiș dublu, gladius, a fost izbit – și zgâriat – pentru prima dată de arma imortală a localnicilor, de falx. Născând zvonul (care se scurma imediat în mintea legionarilor) cum că localnicii erau nemuritori.

Și nici după ce băștinașii i-au surprins cu arme și cu tactici de bătălie avansate.

Dar mai târziu, când adversarii Romanilor s-au arătat la față, ieșind de sub armurile lor din piele de lup: fiare nemuritoare, nu oameni. Luptători fără teama de a se măsura în lupta dreaptă și de a-și da viața – pentru o eternitate.

Eliberați de frica de a ucide sau de a fi uciși. Lupi adevărați. Dáoi, dacii.

(Poveste de 100 de cuvinte din cartea Transylvania’s History A to Z in 100-Word Stories)