Ultimul tren

de Issabela Cotelin

Ultimul tren în noapte pornește,
Ultimul strigăt stingher și banal,
Șeful de gară dă un ultim semnal 
Și roata pe șina rece scrâșnește.

Ultimul tren nu-i plin la refuz
De oameni, de hărți sau bagaje,
În beznă dispar peisaj și pasaje
Semnul de-alarmă scos e din uz.

Ultimul tren are geamul închis,
Nu mai pot să m-aplec în afară
Sau să stau nebunește pe scară,
Sfidând traseul străin prin abis.

Ultimul tren nu mai are macaz,
Merge direct spre locul final
Și pe bilet, într-un vechi ritual,
Bifez un ultim noroc sau necaz.

Nici gări nu mai are ultimul tren,
Halte sau noduri de cale ferată,
Zboară în noaptea tainic brodată
De un tardiv, enigmatic refren.

Ultimul tren e un tren personal,
Mecanicul obosit în cabină
Abia mai zărește ultima șină
Ce duce agale spre ultimul bal. 

Ultimul tren e cuminte și gol,
Culoarul îngust miroase a mir,
Vechi izuri se pierd în noul delir, 
Ultimii pași repetă ultimul rol.

Poem apărut în Revista Amurg sentimental nr. 2(322)/ februarie 2022
https://diez.md
https://semaiintampla.com/ 
Volume publicate:

8 comentarios en “Ultimul tren”

Deja una respuesta

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Salir /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Salir /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Salir /  Cambiar )

Conectando a %s