Filele acestea cuminți peste care cuvintele și-au lăsat amprente de silabe închise-n înțelesuri, ca niște lămpi luminând drumul înainte, ne numără emoțiile oglindite în ochi. Melancolice amintiri se amestecă cu umbrele gândurilor și ascund între coperte amiezile colorate ale sufletului.
Pentru mulți cărțile sunt precum hieroglifele, greu de descifrat, pentru alții sunt precum liturghiile, aduc liniște, pace și bucurie. Ne dăruiesc momente de răsfăț sau ne transformă în colacatari de poveste. Poezia, proza, nu sunt altceva decât bucățele din sufletele noastre împachetate în cuvinte, fragmente din gândurile calde, bune, frumoase, pe care ne dorim să le primim sau le dăruim. Într-un cuvânt, cărțile reprezintă magia. Ne deschid mințile încuiate și ne arată lumea, ne ridică și ne așază pe margini de visuri și ne lasă să le descoperim tainele. Ce păsări ciudate, gândurile, nu-i așa? Ați observat? Își întind aripile peste cerul de hârtie și își iau zborul încet, încet, să nu ne disturbe contemplarea, și uneori ne ating sufletul blând, atât de blând, delicat și în același timp ispititor. Niște cuvinte acolo, ar spune scepticii, ce e așa de interesant?! Pierderea lor…! Cât de săraci am fi rămas fără cărți…! Asta o spun eu…!
Prin frunzișul mereu verde din ramura timpului, de câte ori n-am rămas fermecați, trecând, de cântecul cuvintelor? De câte ori nu am fost ajutați, îndrumați, emoționați, îndurerați, etc, de înțelesul lor? Ferestre deschise spre lume, candele pline de lumini, nave pe apele învolburate ale vieții… Acestea și multe altele, reprezintă cuvintele înscrise în filele de hârtie așteptând cuminți să le fie descoperit înțelesul. Singuri decidem cum să folosim cuvintele. Dar v-ați gândit vreodată, câte lecții păstrează în ele filele de hârtie? Câte vieți și-au lăsat povestea moștenire posterității? Cât am învățat din ce am citit? Cât ne-a rămas în suflet și în memorie? În cancelaria vieții noastre, cărțile, acești profesori discreți și tăcuți, ce note ne vor da la întrebările rămase fără răspuns de care ne-am lovit adeseori, pentru simplu fapt că nu am fost curioși să le descoperim ascunse între rânduri? Mă mir uneori, citindu-l de exemplu pe Socrate, cum se poate ca după două mii de ani să fim la fel de statici în ceea ce privește sentimentele și modul de a gândi. Sigur, s-au făcut multe descoperiri epocale de atunci, dar ne dorim în continuare aceleași lucruri. Conștiința noastră nu a evoluat foarte mult dacă e să ne luam după războaie, lipsa de empatie în fața greutăților celorlalți, sărăcie, incultură… Am rămas, mulți dintre noi, la fel de lași, răutăcioși, egoiști, vanitoși, ca acum două mii de ani. Luptăm în continuare pentru poziție socială, bani… Nu ne-am învățat lecțiile bine, ne strigă realitatea în față și noi o privim cu echelarii aburiți
Cărțile sunt oglinda acestei lumi în care refuzăm să privim pentru că nu ne place realitatea când între filele lor stă ascuns adevărul. Și răspunsurile. Și întrebările. Așadar – citiți! O spun cu dragoste și cu recunoștință pentru tot ce mi-au dăruit mie!
Volume publicate:
https://www.facebook.com/
Ileana Vlădușel
Image: Peakpx
MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte 