
de Milucă
A cui e oare grădina de flori? Pasărea cântă voioasă în zori. Dar când e la umbră, prin frunziș zărește O dulce ființă care îi zâmbește. Atunci îi mai ferice, Cântă mai duios Și cu dor îi zice: "O, nu mai ascunde chipul tău frumos, de voiești un cântec plin de fericire. În lumina zilei, dă-mi tu o zâmbire! De vrei ca să răsune cântece-ngerești, Lasă să mă inspire ochii tăi cerești! Copyright © 2021MMT. All rights reserved
Imagine de Irina_kukuts de la Pixabay