de Daniela Topîrcean Privește-mă… Tristețea m-a înveșmântat într-o noapte fără de stele. Umbrele înserării au poposit între gingașe contururi și-mi este teamă, că vântul îmi va smulge notele de pe portativ, simfoniile din inimă și culorile de pe șevalet… Ovalul chipului meu e neschimbat, pletele mi-au crescut asemeni ierburilor răsfirate de vânt pe întinderea cîmpiei,…
Etiqueta: Daniela Topîrcean
Zboară visul
de Daniela Topîrcean Zboară visul peste timp lacrimă de anotimp curcubeu pictat în zare floare plină de culoare zi de dor cu soare plină simfonie de lumină; zboară visul peste zare curcubeu pictat în soare fluturi dalbi de flori de măr prinși în visele din păr… zboară visul spre lumină spre o lume mai senină…
Bun venit!
de Daniela Topîrcean Bun venit, în inima mea – nu știam că exiști sub cerul meu încondeiat cu stele și vise, deși priveam zilnic ochii tăi reflectați în infinitul albastru al cerului… Bun venit, în mintea mea – nu știam că-mi ești atât de aproape, deși în aripile gândului meu existai încă de la facerea…
S-a prins un curcubeu în părul meu
de Daniela Topîrcean S-a prins un curcubeu în părul meu, sosit din infinitul cer albastru din inima Luminii s-a odihnit în pletele-mi rebele de-alabastru… Când tainic i-am îmbrățișat făptura sub raze proaspete de soare, i-am mulțumit că-mi dăruiește bucurie și infinită alinare. Căci a venit să-mi lumineze cărarea revărsând din soare, din lună, un cod…
Te trăiesc în transă
de Daniela Topîrcean Te trăiesc în transă… împărtășim aceeași inimă măiastră, acelaș univers albastru în ton de alabastru… aud notele tale venite din planul subtil, sunt șoapte care se apropie de inima mea, tiptil, le scriu repede ca o tornadă, să nu zboare în eter, să nu se piardă… se răsfiră asemeni petalelor de lotus în…
Am vrut
de Daniela Topîrcean Am vrut să-ți spun că te iubesc dar te-ai prefăcut în razele soarelui… am vrut să-ți spun că mi-a fost dor dar te-ai ascuns în mugurii primăverii…. am vrut să-ți spun că mi-e greu fără tine dar te-ai prefăcut în zâmbetul copilului meu… am vrut să te mângâi, să te ating, dar…
Șoapte din lumină
de Daniela Topîrcean Suflete, soarele nu s-a stins… cerul e albastru, stelele strălucesc, muzica sferelor continuă să curgă în infinit, iar culorile sunt mai frumoase ca niciodată. Lasă durerea să curgă, să se ducă, să treacă. nu căuta să rostești cuvinte, cuvintele le-au rostit alții, cuvintele le-au purtat strămoșii în viețile lor prin veacuri uitate. Nu te întrista, ceea…
Fluturi albi
de Daniela Topîrcean Fluturi albi mi-ai trimis într-o seară de mai, erau vocale îngemănate în ghirlande care înfloriseră în poemele tale de dragoste… zburau în univers, mă căutau adapostite la umbra unui vers, se așezau pe mâinile mele rătăcite printre file de carte și flori de nu-mă-uita … Veneai în urma lor, te strecurai tiptil…
Simplu
de Daniela Topîrcean Iubitule, ziua te voi păstra în pieptul meu, iar seara îţi voi lua pulsul sufletului să văd cât de aproape eşti de stele… Apoi, apoi voi deşira secundele tale încadrându-le între aripi de fluture, între bătăile şi sincopele inimii mele din care iubirea va cânta tulburător ca dintr-o alăută măiastră. Volume:
Contemporani cu ei (1)
Pentru mine, creația, indiferent de formă, este părticică din frumusețea sufletească a celui ce îi dă naștere. Din păcate, este (mai) apreciată după moartea omului și nu prea mult sau deloc atunci când acesta este în viață. De aceea, încerc să vă ofer, celor ce vă aplecați mintea și sufletul asupra acestei pagini, motive pentru…