Lasă-mă să-ți fur o pană din aripă, îngere - și să mi-o așez pe inimă, acolo...unde mă doare, să-mi fie panaceu sau...dacă se poate, s-o ascund în sufletul meu... în poezia ce-mi scânteie-n șoapte trezindu-mă din vis, în noapte... Lasă-mă să-ți fur o îmbrățișare, îngere... și s-o înalț spre univers, în vers, în dalbe flori de cais zâmbind unui vis... s-o sculptez într-o stâncă-n paradis, și s-o înveșmântez în razele de soare, s-o îngrop tainic în inima mea ca într-o nesfârșită mare... Lasă-mă să îmbrățișez razele de lumină solară din nimbul tau, îngere... Lumina ta nesfârșită, cu dragostea poemului meu în mine proaspăt zămislită... Adapă-mi sufletul cu apa vie a misterelor și cântecele-albastre ale sferelor...
Imagine de Alexandr Ivanov de la Pixabay
https://web.facebook.com/dana.top.589
Publicații:
MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte 