de Cristina Steliana Mihailovici
Din cerul - nalt și înstelat, Luna de aur ne privește Șoptind duios povești de dor, Copiilor din Rai ea le zâmbește. Îi mângâie cu raze vii, Le picură lumină, În valuri albe argintii, Presară iz de smirnă. Și șterge mărgărite mii, Iar chipul blând al mamei Rămâne inundat doar de sclipiri, Iubire infinită, cheie-a tainei. Ea este începutul și sfârșitul Tot ea e doina și destinul. Puterea, mila, sacrificiul, Inima, sufletul și gândul. Să-i fii aproape-n fiecare clipă, Să-i mulțumești că ți-a dat viață, Clepsidra infinitului și ani lumină Câmpii cu flori să i le-aduci ofrandă. Icoana din bisericile sfinte Cu Fiul și cu Maica cea mai dulce, E martor viu iubirii infinite, Istoriilor scrise și nescrise.

Imagine de Dorothe de la Pixabay
https://abovethewordsuk.wordpress.com
