de Bianca Alina
Atingerea ta, Primăvara trupului meu Înfloresc Și te iubesc sălbatic, repetat Fără speranță și fără rimă Ești pagina mea albă În nopți cu lună plină
Eternă Primăvară
Archivo de la etiqueta: Bianca Alina
Dincolo de nerostiri
de Bianca Alina
Atinge-mă și alungă-mi ceața de pe piept Astăzi nu pot vedea cu inima Și trebuie să trec dincolo de nerostiri, Să ajung în locul unde muzele Se scaldă în cerneala poeților neînțeleși Ia-mă de mână Nu pot lupta singură cu frica de a nu te mai simți Sărută-mi pleoapele, Ca să te pot urma în visul ce nu moare în zori
Șoaptele cireșilor în floare
de Bianca Alina
M-ai dezbrăcat de teama de-a te simți din nou Nu pot să nu te iubesc, Când doar lângă inima ta Aud cireșii șoptind primăvara
Imagine de Andreas Lischka de la Pixabay
Între cer și inimă
de Bianca Alina
De la cerul plumburiu Până la pământ, M-au uitat îngerii De la inima mea ce pulsează dorință și dor Până la inima ta, Am învățat să te respir în versuri Și să te iubesc în șoaptă
Imagine de Stefan Schweihofer de la Pixabay
Aproape de inimă
de Bianca Alina
Mi-am ascuns lacrima Într-un colț de albastru Și mi-am așezat dorul În dreptul inimii Ființă neobișnuită cu singurătatea, Dorul poate trăi doar atașat de o inimă Ziua, îmi zgârie pieptul în oftat, Iar noaptea, mi-l arde în apropieri neîntâmplate L-aș smulge de la piept, Dar ar muri Și poate aș muri și eu De uitare de tine
Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay
Cer în flăcări
de Bianca Alina
O pasăre a aprins cerul O urmăream cu privirea și zborul ei mă durea Fiindcă sufletul meu își amintea de tine, Călător ce i-ai aprins cerul în trecerea ta L-ai lăsat arzând și ai plecat Uneori mă întreb dacă ne uităm la același cer Spune-mi dacă și cerul tău e în flăcări, Sau e albastru ca liniștea ce s-a așternut între noi
Imagine de Johannes Westermann de la Pixabay
MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte 