Archivo de la categoría: interviuri

Patricia Furstenberg – Interviu

Întotdeauna am fost un șoarece de bibliotecă, iar scrisul a devenit o a doua natură a mea. De câte ori mă uit în urmă îmi amintesc că am avut această senzație de bine de fiecare dată când puneam pixul pe hârtie.

Patricia Furstenberg - Interviu acordat lui David P Perlmutter

1.- De ce scrii?

Scrisul este o necesitate. Prin scris îmi limpezec gândurile, mă înţeleg pe mine mai bine, dar şi lumea din jurul meu. Scrisul este cafeaua mea de dimineaţa, desi  cele doua nu sunt deloc exclusive.

2.- De când scrii? A existat un moment anume care te-a determinat să începi să scrii?

Scriu de când mă ştiu. Întotdeauna m-am simţit în largul meu în faţa unei coli de hârtie. Fericită. Nu mă pot gândi la un moment anume, scrisul fiind mereu o supapă pentru mine. Un moment definitoriu ar putea fi mutarea în Africa de Sud şi naşterea copiilor mei. Scrisul a devenit modul  prin care mi-am regăsit identitatea şi mi-am făurit un drum. Cred că avem cu toţii nevoie de un vis realizabil, dar pe  care să-l fugărim un pic.

3.-Cât timp petreci zilnic scriind? Ai un ritual înainte de a te confrunta cu pagina goală?

Ce întrebare frumoasă. 

Depinde de zi. Cel puţin o oră dimineaţa, înainte să cânte cocoşul pentru că sunt o persoană matinală. Mai strecor câteva ore înainte de prânz. Serile citesc. 

Pagina goală mă umple de gânduri. Am o imaginaţie fecundă, aşa că până deschid un nou document în Word, deja am o idee despre ce aş vrea să scriu. 

4.- Scrii urmărind un plan sau lași ideile să te conducă?

Ah, între ciocan şi nicovală. De obicei o iau de la coadă, să ştiu cum se termină povestea. Dacă trebuie să urmăresc o cronologie, atunci îmi construiesc un plan, cât de cât. Pe aceşti araci se caţără, mai apoi, ideile spontane.

5.- Ce ți-ai dori să treci în revistă despre opera ta literară?

Prozatoare şi poetă, Patricia Furstenberg este licenţiată in Stomatologie şi autoarea a 18 cărţi printre care: Dreamland: Banat, Crişana, Maramureş, Transylvania, 100-Word Stories (2022), Transylvania’s History A to Z (2021), Silent Heroes (2019) – aleasă drept Una Dintre Cele Cinci Cărţi Pe Care Să Le Citeşti în Viaţă, Joyful Trouble (2017) – Amazon Bestseller in categoria Ficţiune Istorică Africa. Scrie despre oameni, aşa cum i-a surprins istoria, şi despre amprentele lăsate de ei, care nu trebuie uitate. Motivele recurente in proza ei sunt iubirea absolută şi războiul, revenind astfel, printr-o buclă perfecta, la România. Este creatoarea hashtagului #Im4Ro, promovând istoria, folclorul și cultura Română prin blogul ei. 

6.- Ce părere ai despre noile tehnologii ca instrumente pentru scriitor? Ajută sau împiedică?

Tehnologia necesită exerciţiu, ca orice element nou. Cu cât ne familiarizăm cu un program nou, cu atât ne este mai uşor să îl folosim şi apoi ne lămurim dacă ne-ar veni la îndemână, ca scriitor. Personal, cred că ideile vin oricum le-am redacta noi, pe hârtie sau pe calculator. Dar dacă tehnologia înseamnă un câştig de timp, atunci încerc să mă familiarizez cu ea. 

7.- Publicarea digitală, îți schimbă inspirația sau metodele de lucru?

Deloc. Sunt obişnuită să îmi scriu poveştile direct în MS Word. Uneori mai scriu de mână, dar ştiu că apoi voi petrece acelaşi timp transcriind totul în Word şi editând, în acelaşi timp. Cred că publicarea digitală nu face decât să-l ajute pe autor, până la urmă, dar şi pe cititor. Poţi căra o biblioteca întreagă într-un cititor electronic, sau chiar pe telefon.

8.- Crezi că accesul cititorului care citește pe tabletă, computer sau telefon mobil, în diferite spații, de exemplu, tren, autobuz, metrou, te poate ajuta să fii mai citit? 

Cu siguranţă. Cititul este un mod plăcut de a trece timpul şi de relaxare. S-a dovedid prin cercetări medicale că jumatate de oră de lectură este de ajuns să reducă tensiunea arterială. Dar, cu atâtea tentaţii, cititul nu iese întotdeauna învingător. Orice obicei bun se cultivă. Şi cititul are nevoie de un pic de ajutor ca să devină un hobby.

9.- Crezi că, în timpul Pandemiei, singurătatea și izolarea ți-au influențat rețeaua de contacte? Numărul de cititori a crescut?

Din contră. În timpul Pandemiei soţul  meu a lucrat de acasă, iar cei doi copii ai noştri au învăţat de acasă prin şcoala online. Deodată, am petrecut foarte mult timp împreună. A fost frumos. Parcă era… vacanţă, desi existau şedinţe, un orar riguros şi teme. Eu mi-am menţinut contactele pe internet. Vânzările de carte electronica au crescut, aş zice, cartea tipărită a mai scăzut, mai ales în ultimul an.

10.- Autoeditare sau editare? Crezi că există încă nelămuriri în autopublicarea unei lucrări?

Editarea profesională este un pas pe care nici un autor nu ar trebui să îl sară, chiar dacă işi publică romanele independent. Este tentant să te grăbeşti cu publicarea. Dar n-ar trebui să se întâmple.

11.- Crezi că șansa Masticadores în căutarea acelui cititor digital este corectă? Care este părerea ta despre asta?

Cu siguranţă. În lumea aceasta grăbită în care trăim, să ai şansa de a avea în permanenţă acces la literatură este un motiv de bucurie de care toată lumea ar trebui să profite.

12.- Participarea ca scriitor la Masticadores, este pozitivă? Ce ți-a oferit?

Prin Masticadores am venit în contact cu un grup vibrant de scriitori români. Este o bucurie a sufletului să citeşti în limba maternă şi să ai contact cu literatura cu care ai crescut. Masticadores România este un petec românesc de pe internet unde cântă doina.

 13.- Care ai spune că este semnul tău distinctiv ca scriitor?

Mulţi dintre cititorii mei au deschis cărţile mele pentru poveste, şi au continuat să citeasca vrăjiţi de stilul povestitorului. În scrierile mele cititorul descoperă momente lirice care alternează cu proză realistă. Detaliile incluse nu sunt întâmplătoare. Ele completează firul poveştii şi îi conferă o nouă dimensiune. Momentele istorice sunt cercetate minuţios şi prezentate în culori vii, autentice.

14.- Povestește-ne despre ultimul tău proiect. Lucrezi la unul nou în prezent?

Ultima mea carte, publicată în iunie 2022, este Dreamland: Banat, Crişana, Maramureş, Transylvania, 100-Word Stories. Inspirată din bogata istorie şi din folclorul fabulos al vestului României, cartea este o introducere, un pod în timp, spre un tărâm de vis la care mulţi au visat, pentru care mulţi s-au luptat, dar un tărâm cu o personalitate, cu un suflet, cu o poveste de vis, Dreamland. Poveştile sunt ordonate cronologic, din preistorie şi până în prezent. Spuse în doar 100 de cuvinte alese cu grijă, poveştile se citesc precum un caleidoscop, fiecare nouă lectură oferind o altă imagine.

Dreamland a reprezentat o pauză necesară în scrierea unui roman istoric cu o dublă cronologie, prezentul și secolul 15, pe teritoriile româneşti. Povestea se desfăşoară în jurul unei eroine care, văd acum, are multe în comun cu femeile puternice care au venit înaintea ei, în Dreamland.

Cititorii doritori pot cumpăra Dreamland de pe Amazon, prin acest link internațional: mybook.to/dreamro.

https://alluringcreations.co.za/wp/

Bogdan Dragoș – Interviu

"Erau vremuri
în care ajungeam acasă,
îmi aruncam ghiozdanul într-un colț
al camerei,
...
Eram fericit
în acele vremuri.
Azi însă,
m-am apucat de scris"

Azi m-am apucat de scris
  1. Ai vreo carte preferată. Dacă da, care? 

A: Blood Meridian (Meridianul Sângelui) de Cormac McCarthy. Nu spun că-i cea mai bună carte scrisă vreodată, dar este cu siguranță una care m-a influențat foarte mult. Și asta pentru că a apărut în viața mea într-o vreme în care tot ce știam despre ficțiune erau conceptele din basmele copilăriei în care culorile morale ale personajelor sunt perfect alb-negru. Cei buni erau perfect buni, iar cei răi erau perfect răi. Așa că vă dați seama cum mi-a putut schimba Meridianul Sângelui viziunea despre ficțiune. 

2. Ai vreun scriitor preferat? Dacă da, care ar fi acela?

A: Păi, luând în considerare răspunsul meu la întrebarea precedentă, ar trebui să spun acum Cormac McCarthy. În primul rând pentru că proza lui se citește precum poezia (o poezie extrem de sumbră). Îmi place asta. În al doilea rând am un mare respect față de el pentru că a reușit să publice în ciuda stilului său nonconformist de scriere. După cum știți, nu folosește ghilimele pentru dialog (iar în limba engleză unde nu se folosește deloc linia de dialog, replicile personajelor se pun obligatoriu între ghilimele) și orice alt semn de punctuație este extrem de rar întâlnit la el. Compune propoziții cu câteva zeci bune de cuvinte până să ajungă la punct și cu toate astea nu încurcă cititorul. 

3. De când ai început să scrii? Ai avut vreo intuiție c-ai să devii scriitor?

A: Cred că am primit scânteia cam pe la douăzeci de ani. A fi în stare să petreci timp într-o cameră doar cu tine însuți este un semn destul de evident, zic eu, că ți se arată să fi scriitor. La vârsta de douăzeci de ani m-am angajat ca dispecer la o firmă de cazinouri din România și ceea ce fac acolo este să petrec doisprezece ore închis într-un birou unde supraveghez sălile de jocuri prin intermediul camerelor de filamt. Lucrez atât ture de zi cât și de noapte. Nu-i un job tare potrivit pentru extrovertiți, dar eu sunt opusul așa că e perfect pentru mine. Stând acolo atâtea ore în șir se crează cadrul perfect pentru a visa cu ochii deschiși, iar de la asta nu mai e decât un pas foarte mic spre a-ți transpune gândurile și ideile în scris.

4. Literatură și gen. Poți să dai opinia ta? (elaborează dacă dorești)

A: În general îmi place orice care tinde spre tragedie. Povestiri în care personajele principale nu sunt scutite de răni mortale sau chiar moarte. Nu-mi plac șcenariile în care personajele revin la viață sau se vindecă după răni de-a dreptul ridicole cum ar fi pierderea membrelor sau ceva de genul. Mi se pare că astfel de concepte mușcă bucăți prea mari din suspansul povestirii și-ți taie pofta de a merge mai departe. Sunt prea multe povestiri în care personajul principal este înjunghiat în inimă și nu poți să suferi cu el pentru că știi deja că o să-și revină la normal câteva capitole mai tărziu. Cred că astfel de povestiri nu merită citite. Dar hei, asta-i doar opinia mea controversată (cu toții avem câte una).

5. Auto-publicarea vs publicarea tradițională: pentru care ai opta? De ce?

A: Din câte știu eu, auto-publicarea funcționează doar în cazul în care ești deja o persoană faimoasă, dacă ai deja o audiență bine stabilită. Altfel, ieși mai bine cu clasica vânătoare de agenți literari.

6. Cât timp îți dedici scrisului? Ți se pare că pregătirea dinaintea scrisului este ceva relevant? 

A: Păi, știți cum se spune, în cariera fiecăruia norocul joacă un rol mult mai important decât ne-ar plăcea să admitem. Mă consider extrem de norocos că practic pot să scriu de la locul de muncă. Cam asta fac eu (deci se poate spune într-un fel că sunt plătit ca să scriu :D). În cele doisprezece ore petrecute în birou găsesc așa câteva ferestre de timp în care să umplu câteva pagini. Și apoi le editez când ajung acasă. Cât despre pregătirea dinaintea scrisului, cred că trucul constă în a te convinge să te apuci de treabă. Forțează-te dacă trebuie. Nimic nu are mai bun efect. Dar să nu uităm că e foarte important ca la început și așteptările tale să fie mici. Nu te apuca de treabă crezând c-ai să scrii următorul “Război și Pace”. Așteaptă-te să scrii prost și ai să vezi că în cele mai multe cazuri o să te surprinzi pe tine însuți. 

7. Ce sfat le-ai da scriitorilor noi?

A: Eu nu sunt un scriitor publicat (cel puțin nu cu romane încă), așa că nu mă consider calificat pentru a da indicații. Dar unul dintre sfaturile pe care le-am auzit și pe care îl urmez zice să-ți faci o regulă sacră din a-ți vizita proiectul la care lucrezi în fiecare zi. Țelul ar fi să nu lași nicio zi să treacă fară să adaugi măcar un pas minuscul spre finalizare. Chiar și dacă tot ce poți să adaugi este o singură propoziție. O să  te țină prins în poveste și ai să vezi că tot felul de idei te vor lua cu asalt chiar și când faci altceva. Dacă nu te întorci asupra proiectului în fiecare zi riști să-ți oferi atenția altor lucruri și astfel povestea o să devină încețoșată în mintea ta și încet, încet ai s-o pierzi. 

8. Care sunt proiectele tale literare curente și cele pe termen scurt? (elaborează dacă dorești)

A: Păi, am un proiect epic de fantezie care are aproximativ 700,000 de cuvinte și trebuie să-l împart în volume. Problema este că nu poți găsi un agent literar care să se încumete să reprezinte un asemenea proiect pentru un scriitor care nu are alte titluri pe piață. Așa că ar fi bine acum să mă apuc de scris un alt roman, mult mai scurt (cam între 80 – 100 de mii de cuvinte) și să încerc să-l public pe acela mai întăi și abia pe urmă să revin la romanul epic. 

9. Ce ți-ar plăcea să scrii pentru Gobblers?

A: Poezii. Precum cele pe care le postez pe blogul meu personal. Vers liber, și episoade din viața de zi cu zi, de obicei cu un deznodământ mai întunecat, mai tragic. Folosesc mai mult narațiunea obiectivă, dar nu întotdeauna. 

10. Ce ți-ar plăcea să citești în Gobblers?

A: Poezii. Citesc destul de multe pe telefon când sunt la muncă sau când sunt în vreo sală de așteptare undeva. 

Blog: Daydreaming as a profession

Interviu publicat pe https://gobblersmasticadores.wordpress.com

Iulia-Florentina Paciurea – Interviu

"E femeia cu suflet de copil și regină,
E femeia ce simte pe rând și pe toate,
E femeia stăpână peste a vieții-ți furtună,
E femeia ce-n palmă surâsu-ți adună."

Peste toate câte știi

1.- De ce scrii?

Scriu din pasiune. Scriu din plăcerea de a evada puţin din viaţa de zi cu zi, din plăcerea de a vizita, măcar cu gândul, lumi imaginare. O poveste de viaţă unică, un vis împlinit, o soluţie fabuloasă, pe toate acestea le poţi cel mai uşor descoperi chiar în tine, în inima ta. Într-o carte poţi fi un pictor renumit, poţi fi un pescar, în barca sa din lemn, la apus… În scris poţi fi muza unui poet sau un copil ce se joacă facând baloane din apă şi săpun. Mii de lumi încap cu usurinţa în gândul tău şi mii de şcenarii pot prinde contur pe o coală din hârtie. Din acest motiv scriu: din pasiune.

2.- De când scrii? A existat un moment anume care te-a determinat să începi să scrii?

În facultate, pe vremea când mă pregăteam să devin economist, am decis să scriu un articol pentru „Magazin cultural-stiintific”. Am decis dintr-un impuls. Am scris pe adresa redacţiei, către redactorul şef George Cuşnarencu. Am fost bucuroasă când mi-am descoperit articolul publicat şi onorată când scriitorul George Cuşnarencu a dorit să mă cunoască. Am început atunci o frumoasă colaborare pentru pagina „Întâmplări adevărate”, o colaborare ce a durat aproximativ un an. Cred că în anul acela, fără să conturez gândul la nivel conştient, am decis că nu pot trece prin viaţă fără să scriu.

3.-Cât timp petreci zinic scriind? Ai un ritual înainte de a te confrunta cu pagina goală?

Nu am un ritual, un loc preferat, o zi de scris care să arate într-un fel anume. Mă aşez la computer şi scriu atunci când simt să fac asta. Mă opresc când simt să mă opresc. Uneori pun muzică ambientală, încet, musai fără versuri. Am observat însă un aspect interesant: scriu proză când sunt calmă, liniştită, veselă chiar, şi scriu poezie într-un ritm alert, atunci când întâmpin greutăţi în viaţa de zi cu zi, când sunt supărată, speriată, emoţionată… Este ca şi cum proza ar sosi dintr-un loc al dorinţei, al pasiunii, iar poezia dintr-un loc al nevoii de eliberare.

4.- Scrii urmărind un plan sau lași ideile să te conducă?

Scriu fără plan şi fără agendă, fără hârtii cu schiţe ori idei “geniale” în jurul meu. Scriu ca şi când actul acesta ar fi similar unei plimbări printr-un noian de frunze aurii, ca şi când aş alege o alee minunată pe care zăbovesc şi o explorez doar pentru o vreme, până când privirile îmi sunt atrase de o altă cărare cu iarbă, chiciură şi frunze, şi până când nu mai am încotro: trebuie să o străbat şi pe aceea.

5.- Ce ți-ai dori să treci în revistă despre opera ta literară?

Fiecare carte publicată şi fiecare rimă reprezintă o versiune a mea de moment, o emoţie puternică, o parte din mine. Şi pot să observ, ţinând în palme această creaţie, care după nouă ani încă mă uimeşte, o anumită evoluţie. Nu doar în ceea ce priveşte meşteşugul cuvintelor. Observ o evoluţie a mea, o transformare mai degrabă, şi simt că ţin în palme un album cu fotografii surprinse de un aparat magic, care a fost capabil să prindă în imagini o zbatere de inimă.

Ca fapt curios: am scris prima mea carte, romanul “Violet”, în doar trei săptămâni! Pentru toate celelalte mi-au trebuit ani de cercetare şi de aşezare în pagină a fiecărui gând. Ce aş putea să spun? “ Violet” a apărut ca un act de curaj şi ca un manifest, ca un act de creaţie fără de care nu aş mai fi putut găsi sens lumii ce mă înconjoară.

6.– Ce părere ai despre noile tehnologii ca instrumente pentru scriitor? Ajută sau împiedică?

Ajută din punct de vedere fizic, ajută ca rapiditate. Dar se pierde o anumită intimitate, o anumită interconectare: a autorului cu munca sa, a cititorului cu o nouă poveste. Nimic pe lume nu poate înlocui scrisul pe o foaie de hârtie, cu un creion in mână. Nimic pe lume nu te poate invita într-o versiune fantastică a unei vieţi netrăite ca atingerea colilor cu degetele, explorarea culorilor cu ochii minţii (şi nu în faţa unui ecran) şi mirosul tuşului.

7.- Publicarea digitală, îți schimbă inspirația sau metodele de lucru?

Metodele de lucru, da. Inspiraţia, nu. M-am obişnuit să scriu scurte gânduri în agenda telefonului, însă inspiraţia are o viaţă, o voinţă proprie: vine si pleacă, zăboveşte ori ba, indiferentă în faţa dispozitivului buclucaş.

8.- Crezi că accesul cititorului care citește pe tabletă, computer sau telefon mobil, în diferite spații, de exemplu, tren, autobuz, metrou, te poate ajuta să fii mai citit?

Da. Este un fapt. Nu este lumea ideală la care visez eu, lumea aceea în care se citeşte cu un motan la picioare, pe malul unei ape ori cu nasul sub pilotă, însă realitatea îşi spune cuvântul. Astăzi poţi fi citit oriunde: la coadă la covrigi cu susan şi mac spre exemplu. Desigur… concentrarea asupra textului scade!

9.- Crezi că, în timpul Pandemiei, singurătatea și izolarea ți-au influențat rețeaua de contacte? Numărul de cititori a crescut?

Reţeaua de contacte a crescut. Numărul de cititori a scăzut. Sigur că ne-am cunoscut şi citit mult mai mult în mediul virtual însă, în acelaşi timp, în faţa unei crize globale cine are poftă de poveşti? Trăim o distopie care întrece sau cel putin rivalizeaza cu filmele de gen, fioroase şi acaparatoare. În faţa sa, puterea cărții scade şi scade pe bună dreptate. 

Cred că ar mai fi un aspect: vârsta pe care o au cititorii. Ai mei sunt trecuţi prin viaţă şi înţeleg din statisticile oferite de siteuri că am atras (şi nu mă miră!) cititori de 45+. Poate că tinerii s-au adaptat mai uşor distopiei ori poate că nu îi percep magnitudinea…  Însă aceasta este o alta poveste.

10.- Autoeditare sau editare? Crezi că există încă nelămuriri în autopublicarea unei lucrări?

Ambele. Poti corecta (şi eşti dator să o faci!) un manuscris de zece ori însa tot îţi vor scăpa mici greşeli, neconcordanţe poate. Iar motivul este unul simplu: autorul (cel puţin eu) îşi analizează la fiecare pas ideile, şi nu partea de gramatică. Este imposibil să mă concentrez cum se cuvine pe gramatică atunci când ard de derăbdare să public o carte nouă şi este imposibil să nu mă opresc de 1000 de ori asupra fiecărui gând. Munca editorului este una grea, uneori de sisif, şi absolut necesară. 

Nelămuriri în autopublicare? O… există cu duiumul: vin din lipsă de interes, de timp, din mândrie chiar! Şi, desigur, cel puţin în România, din nepăsarea colectivă faţă de actul scriitoricesc, chiar şi din ignoranţa cititorilor, care nu cer mai mult, pentru că nu au învăţat că se poate oferi mai mult.

11.- Crezi că șansa Masticadores în căutarea acelui cititor digital este corectă? Care este părerea ta despre asta?

Cu siguranţă, da.  Cine nu se adaptează, moare? Parcă aşa era… Personal ţin la tradiţii, la istorie, la religie, la ie şi la mărţişor. Toate sunt extem de importante pentru fiecare individ în parte şi pentru noi, ca naţie. Însa nu sunt în contradicţie cu digitalizarea. Cititorul digital deja a sosit, deja este aici, printre noi. Este de datoria noastră să îi oferim hrană spirituală, iar Masticadores o face de minune!

12.- Participarea ca scriitor la Masticadores, este pozitivă? Ce ți-a oferit?

Multa bucurie! M-am bucurat să descopăr Masticadoresc, m-am bucurat enorm să fac parte din acest proiect minunat şi mă bucur ori de cate ori sosesc dimineţile de joi şi îmi descopar un nou text publicat. 

Mi-a oferit posibilitatea de a ajunge la un public încă necunoscut mie. Ce poate fi mai grozav pentru un autor? Răman, mereu, recunoscătoare!

 13.- Care ai spune că este semnul tău distinctiv ca scriitor?

Ritmul alert, concentrat, pe care îl adopt, fără drept de apel, în fiecare dintre carţile mele. Nu de puţine ori capitolele romanelor mele au fost asemănate cu episoadele unui serial, ale unui triller îndeosebi. Acţiunea de orice fel se aşterne pe hârtie într-un iureş de mângâiere, spaimă şi dor, le cuprinde pe toate, le prezintă pe toate, le îmbină rapid în fraze, pagini şi cărti, închegat şi… “la obiect”. Nu ştiu exact de ce… poate pentru că am studiat şi mi-au plăcut stiinţele exacte foarte tare, poate pentru că scriu poveşti romantice în ritm de altgoritmi.

14.- Povestește-ne despre ultimul tău proiect. Lucrezi la unul nou în prezent?

Lucrez la două noi cărţi: un roman şi un volum de versuri. Ceea ce este nou, deosebit pentru mine, este că în noul roman scriu pentru prima data la persoana a III-a, faţă de cele deja publicate, toate scrise la persoana I. Este, pe o de o parte, o scriitură mai puţin personală, de care simt că mă pot detaşa mai uşor, însă, pe de altă parte, persoana a III-a îmi permite un text mai amplu, o viziune de ansamblu, o explorare a personajelor mai amănunţită, mai profundă.  

Despre volumul de versuri vă pot mărturisi că îmi este deja foarte drag, deşi sunt abia în etapa de selecţie a poemelor. Îl simt închegat, emoţionant şi reprezentativ pentru mine, pentru modul în care văd şi mai ales simt eu viaţa astăzi. Lucrul acesta se întâmplă probabil datorită exerciţiului, dar şi a fiecăriu nou an, an cu încercări şi bucurii, an ca al fiecăruia dintre noi.

Multumesc, Manuela Timofte!

Multumesc, MasticadoresRumania!

Interviu postat pe https://masticadores.com/

Cărţi publicate:

Violet – proză, 2013, Ed Ecou Transilvan

Déjà vu – proză, 2014, Ed Ecou Transilvan

Emoţii – versuri, 2016, Ed Ecou Transilvan

Apă plată cu lămâie – proză, 2018, Ed Creator

Plasă pentru vise – proză, 2021, Ed Ecou Transilvan

Antologii:

În ritmul paşilor copilăriei – Ed Rotipo

Clepsidra cu sentimente – Ed Armonii Culturale

Ne scriu din cer poeţii – Ed Rotipo

În pas de vals cu fericirea – Ed Stef

https://iuliapaciurea-scriitor.com/

https://www.facebook.com/Iulia.Paciurea/

Iulia-Florentina Paciurea (@iulia.paciurea) • Instagram photos and videos

Maria-Sibioara Sângerean – Interviu

Dintr-o frunză de mesteacăn,
Ș-o felie bondoacă de cer senin,
Legănată de cântarea duios tărăgânată,
Botezată cu stropii reci de izvor
Am descins în lumea plină cu dor...
Maria- Sibioara Sângerean, Clipă Biografică

1. De ce scrii?

Petru că simt nevoia de a-mi exprima opiniile sub forma cuvântului rimat…viața dintotdeauna ne-a oferit destule teme, mai ales astăzi când ne copleșește din ce în ce cu mai puțină valoare… în toate domeniile.

Am crescut și sunt încă un OM iubitor de ARMONIE!

2. De când scrii? A existat un moment anume care te-a determinat să începi să scrii?

-Primele încercări au fost din timpul când eram încă elevă în ultimul an, la Liceul Pedagogic clasa de educatoare, din Deva-România, apoi a urmat o etapă prin anii ’80. La catedra de educatoare pasiunea de a scrie a revenit, creând poeme pentru copiii de la grădiniță. Poemele le foloseam la serbările școlare sau cu alte ocazii în funcție de activitatea celor mici. La începutul pandemiei, când restricțiile s-au accentuat și petreceam mult timp în casă, am început să scriu accentuat poezii pentru adulți…

3. Cât timp petreci zinic scriind? Ai un ritual înainte de a te confrunta cu pagina goală?

-Depinde… nu am o oră sau un timp… nu am un ritual… pur și simplu scriu, sub imboldul unei impresii, al unei expresii auzite chiar pe stradă sau a unui cuvânt, gest ori știre…

4. Scrii urmărind un plan sau lași ideile să te conducă?

-Nu am un plan, am tema si apoi las ”muza” să-și spună ideile… eu doar le aștern pe coala albă…

La poezia cu subiect istoric mă documentez inainte, cât pot de mult, din mai multe surse.

5. Ce ți-ai dori să treci în revistă despre opera ta literară?

-Opera mea literară doresc să atingă tot ce viața de zi cu zi ne oferă, meandrele ei sunt multiple: locul natal, imensitatea și frumusețea naturii, ființa umană, istoria, prietenia, iubirea și armonia în tot și-n toate.

6. Ce părere ai despre noile tehnologii ca instrumente pentru scriitor? Ajută sau împiedică?

-Categoric ajută! Este o șansă uimitoare, ca poemele mele să ajungă mai repede la sufletul cititorilor!

7. Publicarea digitală, îți schimbă inspirația sau metodele de lucru?

-Nu prea mult… sunt și rămân o clasică… dar publicarea digitală ajută ca poezia mea să călătorească și pe alte meridiane…

8. Crezi că accesul cititorului care citește pe tabletă, computer sau telefon mobil, în diferite spații, de exemplu, tren, autobuz, metrou, te poate ajuta să fii mai citit?

-Absolut! Frumosul și armonia trebuie să pătrundă și în cel mai îndepărtat colțișor, să înflorească zilnic în cât mai multe suflete…

9. Crezi că, în timpul Pandemiei, singurătatea și izolarea ți-au influențat rețeaua de contacte? Numărul de cititori a crescut?

– Da… așa este! S-a diluat apropierea fizică, prin izolare… Omul fiind o ființă sociabilă, atunci s-a intensificat  comunicarea prin contactele artificiale…

10. Autoeditare sau editare? Crezi că există încă nelămuriri în autopublicarea unei lucrări?

-Da! Eu prefer editarea, dar după ideile și propunerile personale… așa am timp disponibil să scriu, că de fapt aceasta imi doresc…

11. Crezi că șansa Masticadores în căutarea acelui cititor digital este corectă? Care este părerea ta despre asta?

-Prin Masticadores, mulți cititori de origine română aflați departe de țară, de ce nu și ceilalți care doresc, își pot alina dorul de locul natal, de cei rămași acasă, lecturând creații în limba maternă…

Mulțumiri sincere și prețuire MASTICADORES!

12. Participarea ca scriitor la Masticadores, este pozitivă? Ce ți-a oferit?

-Adevărat! Da, este o participare pozitivă, oferindu-mi șansa de a fi citiă de cât mai mulți iubitori de vers, frumos și armonie…indiferent de limba ce o vorbesc…

 13. Care ai spune că este semnul tău distinctiv ca scriitor?

-Îmi place să mă exprim în orice stil poetic… dar prefer rima… cum am mai spus… armonia… Semn distinctiv, doresc ca scrierile mele să rămână sub aripa frumosului, iubirii și armoniei, doar așa omenirea va dăinui!

14. Povestește-ne despre ultimul tău poiect. Lucrezi la unul nou în prezent?

-Lucrez la un  nou proiect… dar las dezvăluirea pentru atunci când conjunctura îl face realizabil!

Interviu publicat inițial aici: https://masticadores.com/

Imagine de Free-Photos de la Pixabay 

Interviu cu Daniela Topîrcean

Interviu cu Daniela Topircean, autoarea cărții ”Ferestre – poeme de iubire”

by Booknation.ro | Mar 23, 2021

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Daniela Topircean: M-am născut într-o mică localitate din apropierea Sibiului. Am început să scriu din adolescență și am continuat la liceu și universitate pentru că poezia a devenit între timp o pasiune. Deși am absolvit Facultatea de inginerie a Universității Lucian Blaga din Sibiu, meseria mea de factură tehnică nu m-a împiedicat să exprim ceea ce simt. Iubesc lumina, soarele, luna și stelele, cu care mă conectez și pe care le consider ființe divine.

Sunt inspirată de frumusețea miraculoasă a sufletului omenesc, de muzică, pictură, arta, de magia universului reflectată în cel mai frumos sentiment: iubirea. Ador cristalele și florile, în special trandafirii pe care-i răsfăț cu dragoste în grădina casei mele. Sunt în același timp o iubitoare a animalelor, pe care le consider un dar din partea universului. În prezent locuiesc împreună cu familia mea într-o regiune minunată înconjurată de dealuri și munți, localitatea Orlat situată în apropierea frumosului oraș medieval Sibiu.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
D.T.: Volumul ,,Ferestre,, este cartea mea de debut și conține 70 de poeme de dragoste … poeme scrise din inimă, poeme în care am pus o parte din sufletul meu. Dorința mea este ca dragostea cu care am scris să fie transmisă cititorilor mei..

B.N.: Ce lucruri te inspiră și te fac mai creativ?
D.T.: Mă inspiră într-un mod deosebit muzica. De cele mai multe ori ascult muzică atunci când creez..de obicei ascult muzică romantică sau clasică. În afara muzicii, mă simt inspirată de razele de soare, de lună, stele, de frumusețea oamenilor, frumusețea florilor, mă inspiră naturalețea și mai presus de orice mă inspiră iubirea..prin poeme aduc elogiul meu acestui divin sentiment.

B.N.: Având în vedere experiența ta, ce lucruri dorești să schimbi în ceea ce privește stilul tău?
D.T.: Deocamdată mă iau așa cum sunt întru totul, nu doresc să schimb ceva la stilul meu.. Consider că lecțiile de viață sunt cele care aduc schimbare și evoluție personală atunci când sunt conștientizate. Departe de a mă compara cu cineva sau a dori să concurez cu cineva, vreau doar să devin cea mai bună versiune a mea și nu mă îndoiesc că viața și întâmplările care se vor derula vor fi hotărâtoare în această devenire. În acest sens, îmbrățișez totul cu recunoștință și iubire.

B.N.: Care este genul de carte preferat?
D.T.: Ador poezia dar și cărțile de creștere personală de factură spirituală..

B.N.: Ai un citat preferat?
D.T.: Da, preferatul meu este un citat din Mahatma Ghandi ”Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și totuși cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui”.

B.N.: Poate suna clișeic, dar care este cartea ta preferată?
D.T.: Cartea mea de suflet, cartea preferată este ,,Iubirea este evanghelia mea,, scrisă de Paul Ferrini.

B.N.: Câte cărți ai în bibliotecă?
D.T.: Nu le-am numărat, nenumărate, câteva sute de cărți…

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
D.T.: În opinia mea, vorbind la modul general, a dori să citești este un imbold venit din suflet… Oamenii care citesc sunt frumoși sufletește. Ce ar putea provoca unui om dorința de a citi? Nevoia proprie de devenire.. nevoia de a se clădi, reclădi și înfrumuseța sufletește..această nevoie vine din interiorul, din miezul ființei. Fiecare suflet decide. Cred că poporul român, ca egregor, are un suflet de o imensă frumusețe… Aici s-a născut Eminescu, un Luceafăr, un avatar planetar. Pe de altă parte se spune că românul s-a născut poet. Ce poate fi mai frumos? Poporul român are poezia înscrisă în sânge. Cred că ideea de a promova autorii români, pentru care vă felicit, va aduce în fața iubitorilor de carte lecturi menite să-i lumineze și înfrumusețeze sufletește.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
D.T.: Volumul meu de debut ,, Ferestre,, va vedea lumina tiparului la editura Letras, de asemenea va fi disponibil și în format electronic E-booK. Colaborez cu rețeaua de bloguri Masticadores, varianta română și engleză prin intermediul Manuelei Timofte. Pe această rețea de bloguri apar poezii mai recente, poezii pe care îmi doresc să le public într-un alt volum. Blog-ul personal este în fază de proiect, îmi doresc să-l lansez în curând.

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
D.T.: În opinia mea, ne aflăm în mijlocul unei perioade de intense prefaceri pentru întreaga omenire. Îmi doresc ca tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră, să ne facă mai puternici, mai luminoși, să ne aducă pe fiecare tot mai aproape de ceea ce suntem cu adevărat – ființe spirituale create de Creatorul nostru din lumină și iubire. În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru interviu, să mulțumesc cititorilor Booknation. Prin poemele mele îmi doresc să dăruiesc cântecul pe care sufletul meu l-a compus cu multă dragoste.

Postare făcută cu permisiunea https://booknation.ro/

Interviu cu Issabela Cotelin

Interviu cu Issabela Cotelin, autoarea cărții ”Ehmeya”

de Booknation.ro | Feb 24, 2021

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
Issabela Cotelin: Multe, foarte multe… și nimic. E o întrebare la care încă nu știu cum să răspund, deși mi se pune des în astfel de contexte. Sunt filolog ca formare, deci, prin definiție, o fire umanistă și nepractică. Scriu dintotdeauna, exclusiv din pasiune, dar abia în ultimii ani m-am gândit să-mi public gândurile, exprimate prin poezii și proză scurtă sau lungă. Am apărut, prin urmare, în mai multe reviste și antologii, am câștigat și câteva distincții literare, iar acum, în momentul interviului, sunt la al doilea roman ieșit din tipografie.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
I.C.: Că este o carte apărută din necesitatea spirituală de a lăsa în urmă gândul că ne putem schimba oricând, pe noi sau existența noastră. Și că am ales, în loc de eseuri și cugetări filosofice mai mult sau mai puțin interesante, forma unui roman cu personaje obișnuite, cu acțiune cotidiană și cu un final, sper, pe măsură.

B.N.: Asculți muzica atunci când scrii?
I.C.: Da, atunci când sunt alte zgomote de fundal în jurul meu și nevoia de scris este acută. Îmi pun căștile și acopăr astfel zgomotele respective.

B.N.: Mulți autori declară că au visat intriga viitoarei cărți publicate. Ți s-a întâmplat și ție acest lucru?
I.C.: Culmea, da. Dar nu referitor la cartea proaspăt apărută, ci la alta, pe care am scris-o în trei zile și nu am revizuit-o de atunci, însă într-o zi va vedea și ea, cu siguranță, lumina tiparului.

B.N.: Ce carte ai pe noptieră acum?
I.C.: Întâmplător, câteva reviste și o antologie, sunt în urmă cu cititul lor. Și un teanc de cărți în aceeași așteptare, care e ceva mai departe de noptieră.

B.N.: Vrei să îi mulțumești cuiva pentru rezultatele tale?
I.C.: Multora. Am și făcut-o, de altfel, personal, de câte ori am avut ocazia, și nu pot să mă plâng de nesusținere, nu numai morală, din partea apropiaților și a prietenilor, literari sau nu.

B.N.: Ce elemente speciale conține cartea ta?
I.C.: Mi-e greu să vorbesc despre propria mea ultimă carte. Aș fi vrut, mărturisesc, să conțină elemente abstracte, aceasta a fost ideea inițială, dar m-a furat povestea concretă. Sunt, însă, convinsă că cititorul ei va vedea, dincolo de poveste, magia ideii și, poate, se va subjuga acesteia.

B.N.: Consideri că social media este locul perfect pentru promovare?
I.C.: În actualele condiții, a rămas, cumva, singurul loc de promovare, cenaclurile, lansările și târgurile de carte fiind interzise momentan.

B.N.: Ți-ar plăcea ca povestea cărții tale să fie transformată într-un film?
I.C.: Nu m-am gândit. De ce nu, dar, dacă s-ar întâmpla, aș prefera să nu știu, eventual să fiu invitată doar la premieră, pentru că aș fi foarte pretențioasă în orice variantă de colaborare.

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
I.C.: Am auzit și eu, firește, această afirmație. Nu știu cât de adevărată este, necitind statistici de felul meu. Cine ar putea schimba acest fapt…? Educația, în primul rând. Cum? Înlocuind stagnarea în care ne zbatem de zeci de ani cu un sistem educațional pertinent și modern, schimbat până-n măduva lui, de care au fost lipsiți, din păcate, la rândul lor, mulți dintre părinții tineri de astăzi. Numai educația cred că poate face ceva în această problemă. Mă refer și la neselectivitatea lecturii, atunci când ea există.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
I.C.: Pot fi urmărită și pe profilul de Facebook, unde am, ca și pe cărți, numele meu real, dar, îndeosebi, pe blogul meu, denumit semaiintampla.com. Pe blog republic interviuri, recenzii, fragmente din cărți și toate prozele scurte sau poeziile publicate până acum în diverse antologii.

Cărțile, cea prezentată acum și cea anterioară, pot fi cumpărate de pe site-ul editurii Siono Literar, o editură care împlinește zilele acestea un an de ființare și care susține toți autorii români, nu numai pe cei proprii. Linkul este pentru romanul precedent, în câteva zile va fi actualizat și cu cel nou – „Ehmeya”.

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
I.C.: Citiți, citiți… n-aș zice de trei ori, să nu par desuetă. Dar să citească tot ce le place, tot ce li se mulează pe spiritul în formare sau deja format, pentru că numai prin citit, în special cel de calitate, este învinsă ignoranța și se deschid drumuri crezute închise sau luate ca atare de nestrăbătut, indiferent de domeniu.

Postare făcută cu permisiunea https://booknation.ro/