Vis de primăvară

de Daniela Topîrcean

Lasă-mă să-ți fur 
o pană din aripă, îngere -
și să mi-o așez pe inimă,
acolo...unde mă doare,
să-mi fie panaceu
sau...dacă se poate,
s-o ascund în sufletul meu...
în poezia ce-mi scânteie-n șoapte
trezindu-mă din vis, în noapte...

Lasă-mă să-ți fur o îmbrățișare, îngere...
și s-o înalț spre univers, în vers,
în dalbe flori de cais zâmbind unui vis...
s-o sculptez într-o stâncă-n paradis,
și s-o înveșmântez în razele de soare, 
s-o îngrop tainic în inima mea
ca într-o nesfârșită mare...

Lasă-mă să îmbrățișez razele
de lumină solară din nimbul tau, îngere...
Lumina ta nesfârșită,
cu dragostea poemului meu
în mine proaspăt zămislită...
Adapă-mi sufletul cu apa vie a misterelor
și cântecele-albastre ale sferelor...

Imagine de Alexandr Ivanov de la Pixabay 

https://web.facebook.com/dana.top.589

Publicații:

Anuncio publicitario