de Milucă
Fug precum fug cerbii blânzi cu ochiul trist, prietenesc, Lupi în inimă, flămânzi, mă trântesc, mă fugăresc. Mi-am pierdut comoara mea, agățată de un ram în crâng Cerb am fost și eu cândva, lup voi fi și de-asta plâng… Lup voi fi printre fârtați dar izbit de-o rază-n cerc Când mă-mpresură-nspumați, cu un zâmbet, mai încerc. Închid ochii și visez c-aud glas de ciute dragi. Cad pe umeri în amiaz’ Sumbre, frunzele de fragi. Copyright © 2023MMT. All rights reserved

Imagine de 0fjd125gk87 de la Pixabay
Volume publicate:
