Nu suntem nici noi departe de el. Săracul…

de Bogdan Dragoș

sufletul trebuie să știe ceva
ce mintea nu
poate să cuprindă.

Asta ziceau cu toții când
îl priveau 
de departe 

El dormea sub pod
noaptea

Și-n timpul zilei
săracul stătea pe marginea 
râului
și arunca pietre-n apă
toată ziulica
cu obsesie

Și când nu mai vedea pietre
în jur
începea să plângă.

Puține lucruri sună mai deranjant
în ureche 
decât plânsul unui adult.

– Omu’ ăsta a avut o familie
acu’ câțiva ani, zicea lumea.
A avut o soție și copii. Și o slujbă în
mina aia de colo. 
Și-ntr-o zi un bolovan îi căzu-n cap
și odată cu mințile 
i-a luat tot din viață. Săracul... 

Imagine de David Mark de la Pixabay 

https://bogdandragos.com
Volume publicate: 

• 

• 

Anuncio publicitario