Un cadou de Crăciun Neașteptat

de Patricia Furstenberg

1 – Ajun de Crăciun

Era devreme, într-o după amiază de Ajun de Crăciun, totuşi cu norii atârnând greoi şi cu bucuria molipsitoare care pusese stapânire pe întregul orăşel, sărind de jur împrejur precum scânteile, ghirlandele de beculeţe erau deja aprinse şi sclipeau din vitrinele magazinelor, de pe sub streşini, agăţate prin copaci, chiar înfrămând ferestrele care dădeau la stradă. Cum aşteptarea Crăciunului era aproape gata, iar iarna se profila lungă, cu belşug de zile de vacanţă şi mese sărbătoreşti, bucuria tuturor pur şi simplu că se revărsa în stradă.

Zarva si râsetele copiilor răsunau de pe străzi, copilandrii găsind mereu motive să mai tragă din când în când câte-o fugă în casă, adulmecând mirosurile din bucatărie care deja le lăsau gura apă, mijindu-și ochii și visând la o masă de Crăciun pe cinste. În timp ce mintea le fugea la lista de cadouri trimisă Moșului, în speranța că vor încăpea, toate, sub brad. Alții gâfâiau, luând din nou în piept dealul din spatele bisericii, înhămați la săniuțe, ochind un loc nenoroios de pe pârtia veche de-o săptămână. O mână de cumpărători întârziați fugeau în zig zag printre magazine, în timp ce zarva și râsetele atârnau peste oraș ca o ceața poleită de strălucirea Crăciunului. 

Moş Tâmplar, poreclit astfel după meseria cu care se mândrise o viață întreagă, pe când traiul, ca și lucrurile, aveau ca scop trăinicia, ieși în stradă încins cu o curea peste vesta din blană de oaie (care și ea, tot odată, fusese decorată cu copaci verzi, tineri, și steluțe albastre brodate de mâinile îndemânaticei sale soții). Moş Tâmplar ieși în fața prăvăliei cu o lopată zdravănă în mână și-și izbi bocancii de asfaltul înghetat, dar curat. Ochii îi fugiră de-a lungul străzii la veselia și chiotele celorlalți, la grupurile de oameni care împărtășeau bucuria sezonului. Trase cu urechea la valurile de râs, adulmecă aroma de cozonac proaspăt copt, și uite așa îl năpadiră amintirile, amintiri despre Crăciunuri demult trecute, când draga lui, soția lui, mai era lângă el și nu dusă la Domnul și când copiii lor mai erau mici și neputiincioși, și nu plecați prin țări străine. 

Uite cum trecu viața, cum trecură zilele, precum un fulg de nea.

Moş Tâmplar oftă, umerii odată puternici parcă se surpară și mai mult, iar liniile din jurul ochilor, semne ale unor zile pline de veselie, se adânciră și ele. Totuși, mulțumit cu bucata lui de asfalt curat, se reântoarse în prăvălie cu un pas apăsat și puse ibricul de-un ceai. Apoi se opri în dreptul raftului cu cărți. Dintre puținele volume ce-i mai rămăseseră și de care copiii nu avură trebuiță alese unul învelit în piele, cam veche si cam tocită pe la colțuri. Mâinile-i deschiseră cartea de unele singure. În seara aceasta va citi o poveste de Crăciun, așa cum doar Biblia știa să o șoptească.

Citi, urmărind cuvintele cu ochii, inima-i cunoscând povestea pe de rost. Citi și oftă, și din ce citea, din aia ofta mai greu. Și ca întotdeauna când citea despre naștere lui Iisus își aminti de familia lui cănd fusese odată tânără, de timpul de la începutul vieții lor când și el era un cap de familie la început de drum, luptându-se cu noile responsabilități, multe nebănuite, și îi păru rău pentru Maria și Iosif care au trebuit să se mulțumească cu o iesle. 

„Le-aș fi oferit adăpost,” zise, „Mi-aș fi împărțit mâncarea cu ei, și aș fi înfășat Pruncul în cuvertura croșetată de mâinile blânde ale iubitei mele soții. Dar oare ce cadou aș fi putut eu să îi ofer Lui?”

2 – Un Dar pentru Pruncul Iisus

Bătrânul se uită de jur împrejur, la oalele aliniate pe rafturi, la rândul de cărți, la fotografiile de pe pereți, la păturile împăturite, așezate frumos pe pat. La uneltele lui vechi, de tâmplar, pe care nu le mai ridicase de multă vreme. Și nu văzu nimic demn de Fiul lui Dumnezeu. Când privirea i se opri pe o cutie de lemn. O știa ca pe mâinile lui. Își aminti cum o sculptase pentru o fată specială, cu inimă de aur, chiar înainte de a se hotărâ să o ceară de nevastă. Dar inima lui pesemne că deja știuse că ea era aleasa. Pe atunci mâinile nu-i tremurau, iar când apuca uneltele de tâmplărit apăreau tot felul de lucuri miraculoase.

Se ridică cu ușurință din fotoliu, căci îi bătea inima de fericire și până și cutele din jurul ochilor înfloriră din nou. Cu ambele mâini, căci nu avea încredere doar în una, apucă cutia și o așeză pe masă. Degetele lui artritice mângâiară decorațiunile de pe capac, doi porubei și două inimi, o rugăciune făcută în tăcere pentru o căsătorie lungă, binecuvântată cu iubire și înțelegere. Trebui sa forțeze capacul un pic, să-l facă să joace, deh, lemnul se umflase cu vremea, și se înțepenise.

Un parfum venit din trecut, un parfum care odată însemnase sigurața unui cămin fericit, îl înconjură. Bătrânul închise ochii așteptând să i se liniștească bătăile inimii. Să i se limpezească vederea.

Deasupra unui teanc de scrisori pe care le știa pe de rost și al unei batiste cu broderii cusute de mână, pătată un pic de vreme și de câteva lacrimi, lângă un trandafir uscat, se afla o pereche de botoșei de bebeluș. Ochiurile croșetate se lărgiseră un pic după ce fuseseră purtate de trei generații de prunci, dar lâna era încă moale, încă își menținea forma și înca ținea de cald ; îi simțea vii în palma care odata ținuse și picioarușele copiilor lui, după ce se născuseră, când el, el cu mâinile lui bătătorite le pusese botoșeii să le țină de cald. Să știe că au ajuns într-o lume unde o să le fie bine. Fusese promisiunea lui tăcută către pruncii lui. 

Da, acesta ar fi un dar demn de pruncul Iisus, se gândi moșul, apoi puse cutia înapoi pe raft, la loc de onoare, și se reântoarse la cartea lui.

Strada se liniștise. Camera lui se liniștise demult, doar foșnetul paginilor care stârneau amintiri și umbre și respirația grea a lui Moș Tâmplar se mai auzeau. Pâna când zgomotele se aliniară, căzura într-un ritm, până când foșnetul paginilor încetă, cartea cea grea alunecă într-o rână, lângă moșul care adormise și el.

Afară orașul dormea, iar visele si dorințele se ridicară și se răsuciră de jur împrejurul locului, purtate de vânturile friguroase ale iernii.

Apoi, o bubuitură neașteptată în ușa de la intrare îl trezi brusc pe Moș Tâmplar.

(va continua)

Imagine de Photo Mix de la Pixabay

https://alluringcreations.co.za/wp/

Volume publicate:

Anuncio publicitario

4 comentarios en “Un cadou de Crăciun Neașteptat”

Deja una respuesta

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Salir /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Salir /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Salir /  Cambiar )

Conectando a %s