Cântec pentru Basarabia

de Issabela Cotelin

Și te-ai dus, dulce minune...
Parc-a scris poetu-anume
Pentru tine, ruptă vatră
Din cuptor rânit în piatră.

Pentru tine, ruptă țară
Din povestea milenară,
Care ne-a ținut aproape
Peste munți și peste ape.

Au rupt râul de izvor
Și pe prunci de mama lor,
Tatăl de copiii lui,
Astăzi sunt ai nimănui.

Poamele în pârg dau iară,
Cad semințe-n altă țară,
Iarba crește la noi lin
Și-adie pe câmp străin.

Dealul e-mpărțit în două,
Ochii-s umezi de la rouă,
Roua cade jumătate,
Peste soră, peste frate.

Cerul plânge anotimpuri,
Vreme plânge peste timpuri
Și străinii trag de sfori
Peste pod făcut din flori.

Floare veche la fereastră,
Basarabie măiastră, 
Marea Neagră cât e-albastră,
N-a murit iubirea noastră...

https://www.unitischimbam.ro

https://semaiintampla.com/ 
Volume publicate:
Anuncio publicitario

15 comentarios en “Cântec pentru Basarabia”

    1. Greu de spus… Sînt oameni ca și noi, prinși în interesele lor personale. Am văzut și cunoscut destui, ca să am o părere tot… personală. Dar unii, cei care mai au cu cine să vorbească despre asta, da. Drama rupturii e incomensurabilă și, oricît ar șterge-o cotidianul, e încă acolo, în unele amintiri, într-o istorie nescrisă.

      Le gusta a 4 personas

  1. Vă voi relata o situație concretă la care am fost martoră acum câteva luni.
    La concertul celor de la 3 Sud-Est, ne-am adunat și noi românii rătăciți prin lume.
    In scurt timp am înțeles foarte clar că NU suntem toți români, ci români și moldoveni. Ba, ca lucrurile să fie și mai clare, mulți vorbeau amestecat, adică o ruso-română. Am asistat și la o discuție între două doamne, dintre care una era din Moldova din România, iar cealaltă din Republica Moldova. Cea din Republica Moldova a întrebat-o pe cealaltă:
    -Tu de unde ești?
    -Din Iași.
    -A, din România.
    -Nu, nu! Din Moldova.
    Nu generalizez, dar cel puțin cei de aici NU se cred românii. Sau iar ca să nu generalizez, mai sunt și excepții!
    (șterge comentariul precedent, l-am expediat din neatenție!)

    Le gusta a 2 personas

    1. Știu ce spui… Am lucrat la Lukoil vreo 2 ani și sunt plină de povești… cărora încă ezit să le dau drumul în lume… Am trăit mari frustrări ani aceia.
      Drum inapoi nu prea mai e, de regulă, în nimic. Ar fi bine ca măcar drumul înainte să fie unul sigur, dar greu cu mai-marii lumii.
      Insă momentul acela de demult, al rupturii, și care, așa e, nu mai are mari legaturi cu prezentul, trebuie să fi fost cumplit. Inimaginabil, omenește vorbind. Dar, din păcate, ca și altele, real. Pentru momentele acelea vechi am scris și scriu. Și pentru puținii oameni, din cei ce le-au trăit, care mai sunt azi, deși nu ne cunoaștem.

      Le gusta a 3 personas

Deja una respuesta

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Salir /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Salir /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Salir /  Cambiar )

Conectando a %s