Pânze

el

de Marian Hotca

uneori nu mă mai miră nici întâmplarea că sunt
degeaba mă agăț
de pânze de păianjen
le rup ca pe niște insulte
și apoi mă descotorosec de ele
prin firele de iarbă cutremurătoare

trăiesc atrofiat
printre cele zece porunci perpetue
întărit de ispășirea 
acelui niciunde imaterial

aș vrea să cânt
ajutat de adevăr
și să vorbesc pe limba îngerilor cu aripi de scurm
cu pietrele ce îmi îngreunează
visarea timpurie

am ochii incompleți
căci nu știu să plângă 
sunt storși de orice grăunte 
de sentimentalism

copil pierdut printre urmele vieții
îngenunchez în lanul de grâu copt 
așteptând secerișul

aceste cuvinte le-am auzit 
când firul de pânză mi s-a topit
în lumina imprevizibilă a ochiului 

exist și pășesc mai departe 
umbrit de o lacrimă rece
și fără sens 
Imagine de Sabine de la Pixabay 

Volumul «Poemele copilăriei» poate fi descărcat de aici, existând acordul autorului.

Volume publicate:

Deja una respuesta

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Salir /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Salir /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Salir /  Cambiar )

Conectando a %s