August

de Simona Prilogan

Raze-mi mângâie obrazul; calde, ca o bucurie,
Zâmbete-mi așterne-n tindă, din cupola aurie.
August dulce-mi bate-n poartă, scoborând povești din soare,
Șezători cu tihnă sfântă, ca o zi de sărbătoare.  

Tălmăcind durerea lumii, din tăceri îmi scrie rânduri
Dezgolite de istorii, desenându-mi între gânduri,
Printre crini și gălbenele, potecuțe cu mirare,
Renăscând sub ploi de august, inocență și candoare.

Mă găsesc sub bolți senine, răsfățându-mi citadinul
Unei veri cu mure coapte, cu alean și cu prea plinul
De-nțelesuri colorate, trecând punți de izbăvire,
Prin emoții nuanțate în a vremii rostuire.

Margareta-și poartă-n hore versuri tandre, dezrobite
De a basmului povară peste timpuri răvășite;
Creionând visări-petale, albe, pure și gingașe
Râde soarelui, cântându-i psalmi sub zările albastre.
Imagine de Jill Wellington de la Pixabay 

https://simonaprilo.com/

Volume publicate:

Deja una respuesta

Introduce tus datos o haz clic en un icono para iniciar sesión:

Logo de WordPress.com

Estás comentando usando tu cuenta de WordPress.com. Salir /  Cambiar )

Imagen de Twitter

Estás comentando usando tu cuenta de Twitter. Salir /  Cambiar )

Foto de Facebook

Estás comentando usando tu cuenta de Facebook. Salir /  Cambiar )

Conectando a %s