Liniște

de Milucă

Pe geam, doar umbre de salcâm se leagăn’
Tăcerea-i ca-ntr-o pivniță-n pământ,
Miros de floare de mesteacăn
Respir adânc și tare ca nicicând.

Arșița soarelui de-afară dogorește,
Din ape liniștite se ridică doar o ceață.
În munți, ultima zăpadă se topește
Și slobod din stâncă, sloiul cel de gheață.

Răcoarea-n casă-ți spune și-ți arată
Tot ce vrei, doar să privești.
Mai liniștit, rămâi așa deodată,
Și-n gându-ți câte nu zărești?

Zărești poieni, pâraie și grădini
Ce-n bătaia soarelui sclipesc,
Pe coama dealului, un șir de mărăcini,
Și-n ei, zeci de vrăbii ciripesc.

Așa le scriu eu din condei
Pe file, versurile dulci,
Și câte-oi scrie, doar de vrei, 
Până seara când te culci…

Copyright © 2022MMT. All rights reserved

Imagine de Kranich17 de la Pixabay 

Anuncio publicitario