Bogdan Dragoș – Interviu

"Erau vremuri
în care ajungeam acasă,
îmi aruncam ghiozdanul într-un colț
al camerei,
...
Eram fericit
în acele vremuri.
Azi însă,
m-am apucat de scris"

Azi m-am apucat de scris

1. Ai vreo carte preferată. Dacă da, care? 

A: Blood Meridian (Meridianul Sângelui) de Cormac McCarthy. Nu spun că-i cea mai bună carte scrisă vreodată, dar este cu siguranță una care m-a influențat foarte mult. Și asta pentru că a apărut în viața mea într-o vreme în care tot ce știam despre ficțiune erau conceptele din basmele copilăriei în care culorile morale ale personajelor sunt perfect alb-negru. Cei buni erau perfect buni, iar cei răi erau perfect răi. Așa că vă dați seama cum mi-a putut schimba Meridianul Sângelui viziunea despre ficțiune. 

2. Ai vreun scriitor preferat? Dacă da, care ar fi acela?

A: Păi, luând în considerare răspunsul meu la întrebarea precedentă, ar trebui să spun acum Cormac McCarthy. În primul rând pentru că proza lui se citește precum poezia (o poezie extrem de sumbră). Îmi place asta. În al doilea rând am un mare respect față de el pentru că a reușit să publice în ciuda stilului său nonconformist de scriere. După cum știți, nu folosește ghilimele pentru dialog (iar în limba engleză unde nu se folosește deloc linia de dialog, replicile personajelor se pun obligatoriu între ghilimele) și orice alt semn de punctuație este extrem de rar întâlnit la el. Compune propoziții cu câteva zeci bune de cuvinte până să ajungă la punct și cu toate astea nu încurcă cititorul. 

3. De când ai început să scrii? Ai avut vreo intuiție c-ai să devii scriitor?

A: Cred că am primit scânteia cam pe la douăzeci de ani. A fi în stare să petreci timp într-o cameră doar cu tine însuți este un semn destul de evident, zic eu, că ți se arată să fi scriitor. La vârsta de douăzeci de ani m-am angajat ca dispecer la o firmă de cazinouri din România și ceea ce fac acolo este să petrec doisprezece ore închis într-un birou unde supraveghez sălile de jocuri prin intermediul camerelor de filamt. Lucrez atât ture de zi cât și de noapte. Nu-i un job tare potrivit pentru extrovertiți, dar eu sunt opusul așa că e perfect pentru mine. Stând acolo atâtea ore în șir se crează cadrul perfect pentru a visa cu ochii deschiși, iar de la asta nu mai e decât un pas foarte mic spre a-ți transpune gândurile și ideile în scris.

4. Literatură și gen. Poți să dai opinia ta? (elaborează dacă dorești)

A: În general îmi place orice care tinde spre tragedie. Povestiri în care personajele principale nu sunt scutite de răni mortale sau chiar moarte. Nu-mi plac șcenariile în care personajele revin la viață sau se vindecă după răni de-a dreptul ridicole cum ar fi pierderea membrelor sau ceva de genul. Mi se pare că astfel de concepte mușcă bucăți prea mari din suspansul povestirii și-ți taie pofta de a merge mai departe. Sunt prea multe povestiri în care personajul principal este înjunghiat în inimă și nu poți să suferi cu el pentru că știi deja că o să-și revină la normal câteva capitole mai tărziu. Cred că astfel de povestiri nu merită citite. Dar hei, asta-i doar opinia mea controversată (cu toții avem câte una).

5. Auto-publicarea vs publicarea tradițională: pentru care ai opta? De ce?

A: Din câte știu eu, auto-publicarea funcționează doar în cazul în care ești deja o persoană faimoasă, dacă ai deja o audiență bine stabilită. Altfel, ieși mai bine cu clasica vânătoare de agenți literari.

6. Cât timp îți dedici scrisului? Ți se pare că pregătirea dinaintea scrisului este ceva relevant? 

A: Păi, știți cum se spune, în cariera fiecăruia norocul joacă un rol mult mai important decât ne-ar plăcea să admitem. Mă consider extrem de norocos că practic pot să scriu de la locul de muncă. Cam asta fac eu (deci se poate spune într-un fel că sunt plătit ca să scriu :D). În cele doisprezece ore petrecute în birou găsesc așa câteva ferestre de timp în care să umplu câteva pagini. Și apoi le editez când ajung acasă. Cât despre pregătirea dinaintea scrisului, cred că trucul constă în a te convinge să te apuci de treabă. Forțează-te dacă trebuie. Nimic nu are mai bun efect. Dar să nu uităm că e foarte important ca la început și așteptările tale să fie mici. Nu te apuca de treabă crezând c-ai să scrii următorul “Război și Pace”. Așteaptă-te să scrii prost și ai să vezi că în cele mai multe cazuri o să te surprinzi pe tine însuți. 

7. Ce sfat le-ai da scriitorilor noi?

A: Eu nu sunt un scriitor publicat (cel puțin nu cu romane încă), așa că nu mă consider calificat pentru a da indicații. Dar unul dintre sfaturile pe care le-am auzit și pe care îl urmez zice să-ți faci o regulă sacră din a-ți vizita proiectul la care lucrezi în fiecare zi. Țelul ar fi să nu lași nicio zi să treacă fară să adaugi măcar un pas minuscul spre finalizare. Chiar și dacă tot ce poți să adaugi este o singură propoziție. O să  te țină prins în poveste și ai să vezi că tot felul de idei te vor lua cu asalt chiar și când faci altceva. Dacă nu te întorci asupra proiectului în fiecare zi riști să-ți oferi atenția altor lucruri și astfel povestea o să devină încețoșată în mintea ta și încet, încet ai s-o pierzi. 

8. Care sunt proiectele tale literare curente și cele pe termen scurt? (elaborează dacă dorești)

A: Păi, am un proiect epic de fantezie care are aproximativ 700,000 de cuvinte și trebuie să-l împart în volume. Problema este că nu poți găsi un agent literar care să se încumete să reprezinte un asemenea proiect pentru un scriitor care nu are alte titluri pe piață. Așa că ar fi bine acum să mă apuc de scris un alt roman, mult mai scurt (cam între 80 – 100 de mii de cuvinte) și să încerc să-l public pe acela mai întăi și abia pe urmă să revin la romanul epic. 

9. Ce ți-ar plăcea să scrii pentru Gobblers?

A: Poezii. Precum cele pe care le postez pe blogul meu personal. Vers liber, și episoade din viața de zi cu zi, de obicei cu un deznodământ mai întunecat, mai tragic. Folosesc mai mult narațiunea obiectivă, dar nu întotdeauna. 

10. Ce ți-ar plăcea să citești în Gobblers?

A: Poezii. Citesc destul de multe pe telefon când sunt la muncă sau când sunt în vreo sală de așteptare undeva. 

Blog: Daydreaming as a profession

Interviu publicat pe https://gobblersmasticadores.wordpress.com