Fluturi albi

de Daniela Topîrcean

Fluturi albi mi-ai trimis într-o seară de mai,
 erau vocale îngemănate în ghirlande
care înfloriseră în poemele tale de dragoste...
zburau în univers, mă căutau
adapostite la umbra unui vers,
se așezau pe mâinile mele rătăcite
printre file de carte și flori de nu-mă-uita ...

Veneai în urma lor, te strecurai tiptil
printre perdelele albe de voal
 pe care vântul serii le-nlatura ușor
din pragul camerei mele
 ce găzduia atâtea vise,
vise sihastre.. atât de albastre
încât seninul cerului devenise gelos...

 Te ascundeai în inima mea
în fiecare respirație... în ochii mei
 sub pleoapele din care dorul
dădea naștere izvoarelor speranței ...
apoi treptat, te-ai transformat într-un vis
ce-n pragul serii ades mă vizita...

 Pășeam împreună pe țărmul unui univers
unde răsăritul se îngemăna cu apusul
și îngeri de-alabastru întorceau clepsidre de sare...
albastre flori de nu-mă-uita creionau dansul nostru
deasupra valurilor mării de smarald...
Îți amintești iubitule... fluturi albi, mi-ai trimis ...

28.04.2022