de Bogdan Dragoș
Camera era rece și flori gri de mucegai înfloreau pe pereți. Și-a dat jos papucii și aceștia fiind cele mai calde lucruri din cameră puiul de pisică se adăposti într-unul din ei. El stătu pe o saltea în colț și mângâie pisica din papuc. Deodată, zâmbi și zise, – Eh, măcar n-am datorii. Până și Dumnezeu a fost de acord cu el. I-a făcut cu ochiul prin gaura din tavan.

Volume publicate:


Poem postat inițial pe https://gobblersmasticadores.wordpress.com/
Reblogueó esto en Daydreaming as a profession.
Me gustaLe gusta a 1 persona