Revelație

de Issabela Cotelin

Imagine: http://www.eminescuipotesti.ro

Dumnezeu se odihnea la un ceai,
Dar zahăr nu mai era în cămară,
Nu-i nimic, își zise, nu-i bai
Sunt treburi multe prin Rai,
Îmi pun un vers dintr-un poet, bunăoară.

Și mâna a-ntins Dumnezeu
Spre un poem mai lung și mai greu,
Zicând că un rând nu contează.

Îngerii care la toate veghează
Au făcut în jurul lui roată
Și au strigat în coruri că nu,
Oricare, numai nu Eminescu,
Eminescu nu a scris în zadar,
Nu-i un poet de pahar,
Poema lui miroase ca teii
Și plopi tot numără spre seară
De veacuri în aceeași țară,
Pășind etern în patria Femeii.

Cum, a mai zis Dumnezeu, nu-i cel care odată
A spus că religia e de semenii lui inventată?

Ba da, Doamne, însă poetul de Tine-avea dor,
Era supărat doar pe preceptele lor,
Nu pe fiorul ideii.

Dumnezeu, cu lingurița în aer,
O lacrimă atunci a vărsat
Pe pământul cu plopi
Apoi, din cercul poeților
Cât stelele-n cer sau cât ai ploilor stropi
L-a pus pe Eminescu în dreapta Sa,
Lângă Poeții Mari de Catifea:
Eu de ce n-am fost la timp informat...?
Într-un târziu, aducându-și aminte,
Cu Petru stând la taclale
Despre noi reguli întru cele prea-sfinte,
A băut în cinstea Poetului român o amară cafea.

"Poezia a adus autoarei o diplomă de merit la concursul „Izvor și râu”, organizat de editura Betta".

https://semaiintampla.com/

Imagine: https://retetesivedete.ro/

Volume publicate: