
de Milucă
Câțiva plugari mai sunt pe-ogoare, tăcuți, spre casă o pornesc la drum. Alături, ne așternem eu și râul- în inimă îmi doarme frageda iarbă acum. Și râul lin rostogolindu-și tihna poveri și griji în rouă s-au schimbat; La umbră, un om trudit este acela ce s-a culcat. Și pacea o împarte înserarea, din pâinea ei eu sunt o felie doar. Se odihnește cerul, peste Mureș și peste frunte, stelele răsar. Copyright © 2021MMT. All rights reserved
Imagine de Larisa Koshkina de la Pixabay