de Daniela Topîrcean

Vedeam cu ochii inimii
culorile ce unduiau în jurul nostru
ca flăcările deasupra comorilor tainice
îngropate în munți.
Încercam să le atingem,
dar ele se prelingeau fluide
printre degetele noastre
îmbrățișate.
Flăcările se transformau,
prindeau rădăcini în noi înșine,
înmugureau,
creșteau și înfloreau în simfonii 
care ne transfigurau Ființa. 

Eram împreună dintotdeauna,
însă abia acum realizam,
abia acum simțeam
Spiritul Divin al Universului
pulsând vijelios în inimile noastre
îngemănate
în Revelație și nesfârșită Iubire.

Imagine: Pixabay

Poem postat pe: https://gobblersmasticadores.wordpress.com/

Poem apărut în volumele: