de Ella Mihetz

Să pornim de la definiția cuvântului pervertire sf : 1. Schimbare în rău, degradare, stricare; 2. Determinare a unei evoluții spre cruzime, spre plăcerea de a face rău, corupere, degradare; 3. Deviere de la normal a judecății morale, corupție, depravare, stricare; 4. Denaturare a funcției normale a unui simț, a unui organ; 5. Deviere a instinctului sexual a funcției de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime (Dexonline). O să fac referire doar la primele trei sensuri, celelalte două ocupându-se de anatomo-patologie.

Observ din ce în ce mai mult, în societatea actuală și cu precădere în zona în care locuiesc, o pervertire a majorității oamenilor, dar aș putea spune o degradare a speciei umane. Aud mulți „experți”, știți din aceia care se pricep la medicină, politică și fotbal cu expresii de genul „ce a ajuns societatea, că pe vremea mea era așa și așa”, dând exemple specifice traiului din perioada comunistă, când totul era îngrădit. Deci, înțeleg că regretă condițiile limitative tocmai ei, cei care au ieșit în stradă și au blamat acea perioadă restrictivă, dorindu-și cu ardoare libertatea mult visată – democrația. Acuză schimbarea oamenilor, comportamentele acestora, lipsa veniturilor sau traiul cu resurse puține. Oare nu asta v-ați dorit? Nu v-ați dorit democrația? Păi democrația presupune libertate, dar și multă muncă, nu ca pe vremuri… presupune să găsești loc de muncă, să produci, să te interesezi, căci nu vine nimeni să îți dea nimic, nu mai este vremea așa-zisă „pară mălăiață în gura lui Nătăfleață”. Dacă nu muncești sau nu cauți mai sunt variante, mai ușoare de a obține beneficii financiare, adică „nepotismul” sau „pupincurismul”… deci ori ai neamuri care să te angajeze, sau lingi la greu… și înțeleg eu că doar meseria mea presupune să înțeleg și să accept fără judecăți, dar cred că totuși e greu să trăiești o viață în compromis.

Înțeleg că e necesară o anumită adaptabilitate la vremuri, dar fără plăcerea de a face rău altuia ca să obții ceea ce îți dorești, căci asta deja ține de cruzime, de pervertirea persoanei.

Și stătui eu ce stătui, dar îmi amintii de Kohlberg… mă că deștept a fost Lawrence ăla… cu stadiile moralității. Mi-am adus aminte că unii trăiesc evitând pedeapsa, alții pe baza unui hedonism instrumental naiv căci vreau să obțină ceva plătind (aici e categoria celor cu linsul și neamurile, că doar nu credeți că ei nu plătesc), alții sunt convenționali trăind sub egida unui conformism interpersonal sau a moralității prin care încearcă să mențină autoritatea (cei care respectă legea și o aplică), apoi ar fi cei care trăiesc conform contractelor sociale acceptând diversitatea și respectând principiul „binele cel mai mare pentru cei mai mulți oameni” (aici s-ar încadra guvernarea democratică), iar cei din „urmă” care sunt cu adevărat cei dintâi sunt cei conduși de principii etice universale, sunt cei care respectă legea dacă e fundamentată pe dreptate, cei care își asumă dreptul de a nu respecta legi nedrepte. Acest lucru necesită ca individul să-și imagineze ce ar face în locul altuia, dacă ar crede ceea ce își imaginează celălalt că ar fi adevărat.

Consensul este acțiunea întreprinsă, iar acțiunea nu e un mijloc, ci ea este scopul, individul acționează pentru că așa este drept, nu pentru a evita pedeapsa, pentru că este în interesul său, pentru că așa se așteaptă societatea, așa este legea sau așa s-a convenit. Deși Kohlberg insista că există și stadiul al șaselea, lui i-a fost greu să identifice persoane care operează în mod constant la acest nivel. Totodată a sugerat că ar putea exista un al șaptelea stadiu, al moralității transcedentale, care leagă religia de judecata morală, dar fără dovezi empirice pentru ultimele două stadii, motiv pentru care de ultimul a subliniat că este pur speculativ.

Apoi, a propus Kohlberg un Interviu de Judecată Morală pe la 1958, un interviu semi-structurat, dar au venit alții și l-au criticat. Eu rămân la credința că această etapizare a moralității, această scară a lui Kolhberg este de mare folos pentru a observa și aprecia fiecare cam cum e societate. Vă las să vă gândiți la cum sunt alții, dar în primul rând cum sunteți voi… 

Imagine de Meryl katys de la Pixabay