Recenzie

de Manuela Timofte

Pe câmpul cu narcise,

… vechile vise

Au râset de copil

Issabela Cotelin, poemul Pe câmpul cu narcise

Despre autoarea acestui volum

Issabela Cotelin – un om pe care îl cunosc virtual, din poze, din corespondența pentru Masticadores, din interviul ei pentru acest site și cel pentru Booknation, dar mai ales din trăirile așternute în scrierile ei ca și autor de proză sau de versuri.

Pentru mine, este unul dintre primii autori români care nu s-a dat în lături de a face parte din acest proiect Masticadores, cu români, pentru români și restul lumii … Un om de cuvânt și cu mult bun simț.

Câmpul cu narcise

Câmpul cu narcise este titlul volumului de versuri al Issabelei.

Cartea în format fizic este publicată de Editura Betta.

Cea în format digital este publicată de Editura Biscara.

Ambele variante sunt publicate în 2021.

Nu îmi este rușine să spun că am profitat de formatul digital al cărții pentru că poate fi citit gratis aici și în acest fel, am citit și recitit cu mult drag multe dintre poeziile autoarei. Astfel, mi s-au dezvăluit multe alte piese din întregul-omul care este Issabela.

De ce “cu drag”?

Am găsit în poemele ei, un suflet inocent de copil. Sufletul ce găsește frumusețea în șoaptele copacilor, indiferent că este un platan neclintit de sute de ani, un plop înalt ca nimeni scrutând zarea, un brad care se laudă cu veșnicia, sau o salcie ce suspină că este legată de apă, sau … iedera ce cu toți se joacă “de-a v-ați ascunselea” (poemul Șoapta copacilor).

Un suflet care călătorește prin pădurea cu gânduri, unde acestea devin stejari, castani, păsări călătoare, animale ce viețuiesc în interiorul ei (poemul Pădurea). 

Am găsit copilul devenind adult, iar în poezia “Nehotărâre”, conștientă că războiul e trist, autoarea recunoaște că “-nvinsă sau învingătoare/ Tot eu sunt”.

În poemul De-un timp, am găsit adultul devenit autor ce “este victima hârtiei”.

Am găsit frumusețe, dar am găsit și durere. Am găsit dorința versurilor pentru “Ploi de aprilie”, amintirea:

"Îmi amintesc 
Că mi-am spus
Că vreau
Cât mai multe zile în care să exist doar real" (poemul Ziua în care nu am existat virtual).

Și astfel am descoperit o multitudine de fațete ce compun autorul și omul "Issabela Cotelin". Un om frumos ce acceptă existența celor ce o iubesc alături de cei ce o urăsc. Deși Coronițele făcute din aceștia, ar putea fi purtate zilnic, seara, lumina celor ce o iubesc "aprinde o candelă" și astfel "Păcatul tace și dispare vina,/.../ Și ura rădăcină nu prinde."

Concluzii:

Ce este mai frumos decât să fii contemporan cu un om ce este “din creștet până-n tălpi, doar Poezie” (poemul Dă-mi mâna ta).

În opinia mea, folosindu-mă de cuvintele autoarei, Câmpul cu narcise, “Un paradis deschid.” (poemul Pe câmpul cu narcise), iar autoarea, alături de mulți alți autori români mai mult sau mai puțin cunoscuți, merită respectul și prețuirea fiecăruia dintre noi.

Mai mult, ca să o citez din nou pe Issabela,

Priviți-i cât mai sunt în viață,

Iubiți-i cât sunt pe pământ.

Issabela/ poemul Spectatorului

Alte volume ale Issabelei:

Imagine de Wolfgang Claussen de la Pixabay