de Issabela Cotelin
Vând iluzii la kilogram, Foarte ieftin le dau Pentru că am Depozite tot mai pline Pe zi ce trece spre an. Vând iluzii, nu le mai vreau, Mi se părea că erau Liman, adăpost, absolut. Doar păreau. Gratis nu pot Nu am cum Am investit în ele pe drum Și-au fost potecă-nfundată Dinspre nicicând spre niciodată. Și-apoi Ce-i gratis nu prețuim, Doar castele din vorbe goale clădim. Vând iluzii la negru pe-o piață Unde se vinde veșnic verdeață. Vând iluzii, aștept doritor, Le dau cu tot cu decor.
Credit imagine: https://www.stiri.md
Volume publicate:
MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte 
Mulțumesc, bună dimineața!
Me gustaLe gusta a 1 persona
Cu mult drag!
O zi bună în fiecare zi!
Me gustaLe gusta a 1 persona
Mai ai loc în depozit pentru încă o duzină!? Cam atâtea mi-au mai rămas… Am înțeles în sfârşit că e cazul să zic: «Facă-se voia ta, Doamne»!
«Dinspre nicicând spre niciodată» ai spus tu şi nicăieri nu-şi mai au locul, doar aici, în poezia asta superbă, cu iz de amar că prea mult visăm în zori de zi, iar seara!?
Dar există şi vise realizabile şi unul este că sigur voi mai citi poezii minunate scrise de tine. Foarte tare m-a impresionat!🤗🤗🤗
Me gustaLe gusta a 2 personas
Îți mulțumesc mult, Aura! Așa e, din vise trăim, singura problemă ar fi că n-avem cu cine să le transpunem 🙂
Me gustaLe gusta a 1 persona
Cred că e inflație de iluzii, pe care le confundăm ușor cu speranțe rezonabile. E drept că le-ai ambalat frumos, iar creatorul lor e de prestigiu, dar eu zic să le mai verifici, poate îți sunt de folos, oricâte ar fi. 🙂
Me gustaMe gusta
Încă nu pot renunța la ale mele, deși știu că sunt iluzii….Și cred că și piața este supraaglomerată. Dar tu ai făcut un pas mai mult. Bravo!
Me gustaMe gusta