de Aura Popa

Stai jos și așteaptă să treacă urgia,
să-și toarne furtuna-n pahar poezia,
s-o spună cu grindini de-o vrea, cu rafale,
cu smulgeri de trunchiuri plăpânde în cale,

s-o tune, s-o fulgere-n stânci, s-o trăznească,
să cheme torente din munți s-o citească...
Stai jos și-ai răbdare să cânte-a prăpăduri,
să facă pe sfoara uimirilor noduri

mai multe ca iarba ce-n mâl încolțește,
mai multe ca zborul ce-n nouri sfârșește...
Nu-i cere să tacă... Oricum e-n zadar...
Cât haos mai are și furii-n pahar

îndură și-așteaptă... De mână te-oi ține...
În doi prin potopuri să treci e mai bine...
În doi, altfel clipa povestea și-o scrie...
Nu-i soare, dar mâine-ai să vezi, o să fie...

https://aurapopablog.wordpress.com

Imagine de PublicDomainPictures de la Pixabay 

Volumele mele: