de Ileana Tufiși
15 iunie 2019 A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Un poet frumos îndrăgostit De o frumoasă fată. Scria iubirea ce-i purta În poeme de dor, Sub teiul care îi știa Al inimii amor. Luceafărul il însoțea În noptile târzii, El fiind cuprins de vraja nopții Creea la poezii. Și Luna în șoaptă o ruga Să îi lumineze calea, În inima lui Veronica Să aducă alinarea. O dragoste mult prea curată Pe ei doi îi lega O dragoste mult prea divină Ce mulți n-o intelegea. În tot ce a scris el în vers, Noi le simțim iubirea. Acum ei sunt îngeri în cer Și simt ce-i împlinirea. Povestea lor o vom citi Mereu, mereu... în timp De el mereu ne vom aminti Privind teiul înflorit. Și voi de câte ori veți trece Pe lângă plopii fără soț, Să vă gândiți la Eminescu, El a scris pentru toți.
https://mirelatufisi.wordpress.com/
Credit imagine: Pinterest
MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte 