de Ileana Tufiși

15 iunie 2019

A fost odată ca-n povești, 
A fost ca niciodată, 
Un poet frumos îndrăgostit 
De o frumoasă fată. 

Scria iubirea ce-i purta
În poeme de dor,
Sub teiul care îi știa 
Al inimii amor.

Luceafărul il însoțea 
În noptile târzii, 
El fiind cuprins de vraja nopții 
Creea la poezii.

Și Luna în șoaptă o ruga
Să îi lumineze calea,
În  inima lui Veronica
Să aducă alinarea.

O dragoste mult prea curată 
Pe ei doi îi lega
O dragoste mult prea divină 
Ce mulți n-o intelegea.

În tot ce a scris el în vers,
Noi le simțim iubirea.
Acum ei sunt îngeri în cer
Și simt ce-i împlinirea.

Povestea lor o vom citi
Mereu, mereu... în timp
De el mereu ne vom aminti
Privind teiul înflorit. 

Și voi de câte ori veți trece
Pe lângă plopii fără soț, 
Să vă gândiți la Eminescu,
El a scris pentru toți.

https://mirelatufisi.wordpress.com/

Credit imagine: Pinterest