de Issabela Cotelin

M-a părăsit, se pare, muza 
mi-a tras senină clapa
sau țeapa – 
nici rima nu o mai găsesc – 
a zis că se-ntinde puțin 
pe o strofă mai veche – 
sau poate sofa sau stofă – 
și-a dispărut în caietul velin.

Când să deschid iarăși mapa
toate foile goale, imaculate
priveau înspre mine din bezna cutiei
ca dintr-o necucerită cetate
râzând din burți de hârtie
până s-au făcut evantaie
în culori tari, creponate.

Muza nătângă
cu care trecusem pe lângă
atâtea clipe cu vise, cu patimi, cu stele,
muza cu care-mi făcusem 
atâtea stări paralele inele
muza, așadar, s-a supărat
că fără ea de un timp
pe noi semantice căi am colindat
și-am scris un roman lung și boem
în timp ce ea
mă aștepta de nebună 
într-un romantic și jalnic poem
despre lună.

N-ați văzut cumva o muză
jelind ca o paparudă
dând mărunt mereu din buză
înșirând vorbe zăludă
fără ritm, cu rostul rudă?

Dacă da, să-i spuneți cum
o aștept pe drum de seară
la răscrucile de drum
cu săgeți de primăvară... 

(Antologia Paradisul metaforelor, APSRA, 2021)

https://semaiintampla.com/