de Daniela Topîrcean

Aşteptam cu nerăbdare fiecare primăvară
în care-mi îmbrăcam rochiţa roz-liliachie,
aşteptam primele raze de soare
ce presărau  pe câmpie
o mulţime de sori mici, pufoși,
frumoși ca soarele - din flori de păpădie.

Eram atât de-ndrăgostită de galbenul
plin de polen încât de-aş fi putut
aş fi cules tot câmpul, l-aş fi luat cu mine
în şorţuleţul rochiţei roz de primavară
sau poate-n sufletul meu de copil
purtând fumuseţea florilor
ca pe-o podoabă solară.

S-a dus copilăria cu jocuri și cu zâmbete
în strălucirea zilelor de primavară,
noian de bucurie
strângând în Suflet și în gând,
ca puful alb de păpădie,
s-a-ndepărtat asemeni unui vis ușor
purtat de vânt…!

Imagine de Hier und jetzt endet leider meine Reise auf Pixabay aber de la Pixabay

Volum publicat: