sete
de Marian Hotca
sunt insolubil în lacrimă rămân același călcâi perpetuu ce se bâlbâie pe nisip căutând scoici cu perle pierdute mă sprijin doar în hohotul genunchiului-corabie de unde pornește toată candoarea dansului liber în oglindă în întuneric pare-mi-se că ochiul mi se zbate fluturând monoton adânca privire a imensității în jurul meu plugurile cerului arau norii-sfincși ah câte sunete fertile s-au scurs de-atunci prin pavilionul închipuirii stau închis într-o liniște vagă etern așteptând să încolțească secunda desprinsă de timp din oasele zdrobite
Poem publicat în volumul “Scara de Lumină”
Imagine de julia roman de la Pixabay
