
sete
de Marian Hotca
sunt insolubil în lacrimă rămân același călcâi perpetuu ce se bâlbâie pe nisip căutând scoici cu perle pierdute mă sprijin doar în hohotul genunchiului-corabie de unde pornește toată candoarea dansului liber în oglindă în întuneric pare-mi-se că ochiul mi se zbate fluturând monoton adânca privire a imensității în jurul meu plugurile cerului arau norii-sfincși ah câte sunete fertile s-au scurs de-atunci prin pavilionul închipuirii stau închis într-o liniște vagă etern așteptând să încolțească secunda desprinsă de timp din oasele zdrobite
Poem publicat în volumul «Scara de Lumină»

Imagine de julia roman de la Pixabay
Un comentario Agrega el tuyo