sete 

de Marian Hotca

sunt insolubil în lacrimă
rămân același călcâi perpetuu
ce se bâlbâie pe nisip căutând scoici
cu perle pierdute  
mă sprijin doar în hohotul genunchiului-corabie
de unde pornește
toată candoarea dansului liber
în oglindă 

în întuneric pare-mi-se 
că ochiul mi se zbate
fluturând monoton 
adânca privire 
a imensității 

în jurul meu plugurile cerului
arau norii-sfincși 
ah
câte sunete fertile
s-au scurs de-atunci
prin pavilionul închipuirii 
stau închis într-o liniște vagă 
etern așteptând 
să încolțească secunda desprinsă de timp
din oasele zdrobite 

Poem publicat în volumul “Scara de Lumină”

Imagine de julia roman de la Pixabay